Chiar dacă ar putea părea desprins dintr-un scenariu science-fiction, acest fenomen atmosferic are o explicație științifică riguroasă. Norul, supranumit de localnici „Taieri Pet” datorită apariției sale frecvente în aceeași zonă, este de fapt un altocumulus lenticular staționar.
Astfel de formațiuni se creează atunci când curenții de aer întâlnesc un obstacol natural abrupt, cum ar fi un lanț muntos. Vânturile puternice sunt forțate să se ridice, generând un val staționar în atmosferă.
La vârful acestui val invizibil, aerul se răcește suficient pentru a permite condensarea vaporilor de apă și formarea norului.
Meteorologul John Law de la MetService Noua Zeelandă explică că, odată format pe creasta valului atmosferic, norul rămâne aproape nemișcat, fiind în permanență remodelat de vânturile care îl străbat. Deși pare static unui observator de la sol, în interiorul norului au loc procese extrem de dinamice.
Karl Philippoff, observator meteorologic la Observatorul Mount Washington, subliniază unicitatea acestor nori. Fiecare particulă de aer trece prin cicluri succesive de răcire și condensare, urmate de încălzire și evaporare, însă vizual norul pare neschimbat.
Cu contururi bine definite, „Taieri Pet” este rezultatul unor forțe atmosferice intense. Prezența sa indică existența unor vânturi puternice la altitudini mari, fapt care poate genera turbulențe severe pentru aeronavele care zboară în apropiere. Deși spectaculoase, aceste formațiuni nu sunt unice.
Alți nori de tip altocumulus lenticular pot lua forme și mai neobișnuite, apărând ca discuri suprapuse sau ca boluri înguste care se ridică impunător pe cer.
Văzut din lateral, chiar și „Taieri Pet” seamănă cu straturi de nori suprapuse ce se înalță sute de metri, conferindu-i o aparență ce amintește de obiectele zburătoare neidentificate.
Acest fenomen meteorologic fascinant demonstrează încă o dată complexitatea proceselor atmosferice și capacitatea naturii de a crea spectacole vizuale uluitoare, chiar și în absența oricărei intervenții extraterestre.
