Sistemul electoral american este foarte diferit de al altor ţări. În Statele Unite, preşedintele este ales prin sufragiu universal indirect, iar alegerea Kamalei Harris sau a lui Donald Trump pentru a-i succeda lui Joe Biden depinde de un colegiu de electori. Marţi, 5 noiembrie, deşi cetăţenii americani merg la urne pentru a vota, nu ei sunt cei care vor face alegerea finală.
Peste Atlantic, preşedintele este ales prin sufragiu universal indirect. Prin urmare, scopul votului popular este de a desemna alegătorii care vor fi responsabili de alegerea noului şef de stat.
În Statele Unite există 538 de electori, răspândiţi în cele 50 de state federale, care fac parte din ceea ce se numeşte Colegiul Electoral. Aleşi locali (proeminenţi sau nu) şi simpatizanţi „obişnuiţi”, aceştia sunt numiţi direct de către partidele Democrat şi Republican în cadrul convenţiilor naţionale care au loc în vara care precede alegerile: în iulie pentru republicani şi în august pentru democraţi. Senatorii şi reprezentanţii Congresului, ca şi persoanele care deţin funcţii de încredere sau de profit, nu pot fi numiţi electori.
Nu toate statele au acelaşi număr de electori. Acest număr variază în funcţie de concentrarea populaţiei în diferitele teritorii şi, prin urmare, a reprezentanţilor acestora în diferitele camere care alcătuiesc Congresul. Fiecare stat are doi senatori şi un număr de deputaţi proporţional cu populaţia sa.
Cu alte cuvinte, cu cât un stat este mai populat, cu atât numărul de electori este mai mare. În California, de exemplu, există 54 de electori pentru 39 de milioane de locuitori. În Wyoming, pe de altă parte, există doar 3 electori pentru puţin peste 586.000 de locuitori.
Cum are loc votarea
Alegerea noului preşedinte american are loc în două etape. Marţi, 5 noiembrie, cetăţenii fiecărui stat aleg între Kamala Harris şi Donald Trump: acesta este votul popular.
Candidatul la preşedinţie cu cele mai multe voturi într-un stat câştigă toţi electorii din statul respectiv. Această regulă este aceeaşi pentru toate statele, cu excepţia statelor Maine şi Nebraska, unde alegătorii sunt alocaţi mai degrabă unei părţi decât celeilalte prin reprezentare proporţională.
Apoi, în 17 decembrie, alegătorii din fiecare stat vor vota fie pentru Kamala Harris, fie pentru Donald Trump. Candidatul care va câştiga alegerile va fi cel care va obţine 270 de electori dintr-un total de 538. Deşi se aşteaptă ca electorii să voteze pentru candidatul partidului lor politic, nu există nicio obligaţie de a face acest lucru. Prin urmare, nu este improbabil (deşi este extrem de rar) ca un mare elector să susţină cealaltă tabără în ultimul moment.
Caracteristicile specifice care fac alegerile americane atât de complexe
Un candidat poate fi ales fără a obţine majoritatea voturilor populare, după cum arată cel mai recent exemplu: alegerea lui Donald Trump în noiembrie 2016. În timp ce candidata democrată Hillary Clinton a obţinut 65.853.514 voturi în cadrul votului popular, Donald Trump a obţinut „doar” 62.984.828 de voturi. În ciuda acestui fapt, republicanul a obţinut sprijinul a 304 electori. Conform principiului „Winner takes all”, omul de afaceri a câştigat cursa pentru Casa Albă.
Voturile vor fi numărate la începutul lunii ianuarie, la Washington, în timpul unei sesiuni a Congresului, chiar înainte de Ziua Investirii, la 20 ianuarie în fiecare an. În caz de egalitate, Camera Reprezentanţilor va trebui să decidă. Aceasta este o configuraţie care a avut loc doar de două ori în istorie: în 1800 şi în 1824.
