Alegerile prezidenţiale americane se bazează pe un sistem foarte special. Donald Trump a învins-o pe Hillary Clinton în 2016, deşi primise cu aproape trei milioane de voturi mai puţin, George W. Bush a fost ales în 2000 împotriva lui Al Gore, care primise cu aproape 500.000 de voturi mai mult.
În centrul acestui sistem de vot indirect se află alegătorii din colegiul electoral. În aceste două exemple, victoria aparent surprinzătoare a candidaţilor republicani poate fi explicată prin faptul că aceştia au depăşit cele 270 de voturi electorale necesare pentru a deschide porţile Casei Albe, scrie AFP.
De ce un colegiu electoral
Sistemul datează din Constituţia de la 1787, care stabilea regulile alegerilor prezidenţiale bazate pe sufragiul universal indirect într-un singur tur.
Părinţii fondatori au văzut în acest sistem un compromis între alegerea preşedintelui prin sufragiu universal direct şi alegerea de către Congres, considerată prea nedemocratică.
Sute de amendamente propuse în vederea modificării sau a desfiinţării colegiului electoral au fost înaintate Congresului de-a lungul deceniilor şi al victoriilor şocante, însă niciunul nu s-a concretizat.
Cine sunt aceşti electori
Ei sunt în total 538. Cei mai mulţi dintre ei sunt reprezentanţi aleşi şi oficiali locali ai partidelor, însă numele lor nu apar pe buletinele de vot şi sunt în marea lor majoritate necunoscuţi publicului larg.
Fiecare stat are atâţia electori câţi membri aleşi sunt în Camera Reprezentanţilor (un număr determinat în funcţie de populaţie) şi în Senat (doi pentru fiecare stat).
California, de exemplu, are 55, iar Texas 38. Vermont, Alaska, Wyoming şi Delaware au doar trei.
Candidatul care obţine majoritatea voturilor într-un stat primeşte toţi alegătorii din statul respectiv, cu excepţia Nebraska şi Maine, care îşi distribuie alegătorii pe bază proporţională.
Instituţie controversată
În noiembrie 2016, Donald Trump a obţinut 306 voturi electorale. Milioane de americani au cerut ca el să fie blocat. Dar doar doi electori texani au dezertat, oferindu-i 304 voturi.
Această situaţie nu a fost fără precedent. Cinci preşedinţi americani în total au pierdut votul popular, dar au câştigat alegerile. John Quincy Adams a fost primul, în 1824 împotriva lui Andrew Jackson.
Celebrele alegeri din 2000 au dat naştere unei încurcături epice în Florida între George W. Bush şi democratul Al Gore. Acesta din urmă a obţinut mai multe voturi în ţară, dar republicanul a acumulat 271 de voturi în colegiul electoral.
Un vot real sau doar o formalitate
Nimic din Constituţie nu îi obligă pe electori să voteze într-un fel sau altul.
În timp ce unele state îi obligă să respecte votul popular, până acum „electorii necredincioşi” s-au confruntat de obicei doar cu o amendă. Însă, în iulie 2020, Curtea Supremă a decis că aceşti electori „neloiali” pot fi pedepsiţi dacă nu ţin cont de alegerea cetăţenilor.
Între 1796 şi 2016, au existat 180 de voturi ale alegătorilor contrare aşteptărilor în alegerile prezidenţiale. Acestea nu au modificat niciodată rezultatul final privind identitatea chiriaşului Casei Albe.
Când va avea loc votul
Alegătorii se vor reuni în statele lor la mijlocul lunii decembrie. La 6 ianuarie 2025, la sfârşitul numărării oficiale a voturilor, Congresul va anunţa solemn numele preşedintelui. Dar rezultatul va fi cunoscut cu mult timp înainte.
