Gigantul producător de mobilă IKEA a fost de acord să plătească 6 milioane de euro (6,5 milioane de dolari) către un fond guvernamental german care despăgubeşte victimele muncii forţate sub dictatura comunistă a Germaniei, într-o mişcare prin care activiştii speră să facă presiuni pe alte companii, pentru a-i urma exemplul, relatează CNN.
Prizonierii politici, precum şi infractorii din Germania au fost forţaţi în perioada Războiului Rece să construiască mobilier pentru IKEA.
Dezvăluirile au apărut în articolele presei suedeze şi germane în urmă cu mai bine de un deceniu, determinând compania să comandă o investigaţie independentă.
Prizonierii produceau mobilier pentru IKEA, un gigant global în industria mobilierului pentru casă, încă din anii 1970 şi 1980, a constatat investigaţia efectuată de auditorii Ernst & Young.
Reprezentanţii IKEA la acea vreme erau probabil conştienţi de faptul că prizonierii politici erau folosiţi pentru a suplimenta munca, se arată în raport.
Fosta Germanie de Est a fost ocupată de Uniunea Sovietică din 1949 până în 1990, care a instalat un stat comunist rigid cunoscut sub numele de Republica Democrată Germană sau RDG.
Zeci de mii de prizonieri săi au fost forţaţi să lucreze în fabrică, făcând-o o locaţie cheie pentru forţa de muncă ieftină de care se înţelege că au beneficiat multe companii occidentale.
Mulţi dintre deţinuţii politici ai RDG ar fi fost încarceraţi pentru simpla ~crimă” de a se opune statului comunist cu partid unic.
Opoziţia faţă de stat a fost înlăturată de temuta poliţie secretă Stasi din Germania de Est, care a spionat aproape fiecare aspect al vieţii de zi cu zi a oamenilor.
Într-o declaraţie din această săptămână, IKEA Germania a anunţat că va investi voluntar 6 milioane de euro pentru noul fond guvernamental înfiinţat pentru a acorda despăgubiri victimelor dictaturii est-germane.
După zeci de ani de campanie a grupurilor de victime, guvernul de coaliţie al Germaniei a propus în 2021 să înfiinţeze fondul pentru dificultate.
Parlamentul german va vota înfiinţarea acestuia în următoarele săptămâni, deşi acest pas este văzut ca o simplă formalitate.
Comunicatul IKEA adaugă că plata este rezultatul discuţiilor de ani de zile între filiala germană a companiei şi Uniunea Asociaţiilor Victimelor Dictaturii Comuniste (UOGK) – o organizaţie care se descrie ca lucrând pentru a se asigura că cei condamnaţi pe nedrept în Germania comunistă primesc dreptatea în statul constituţional de astăzi.
Într-o declaraţie oferită CNN, Walter Kadner, CEO şi Chief Sustainability Officer la IKEA Germania, a declarat: ”Regretăm profund că produsele pentru IKEA au fost fabricate şi de prizonierii politici din RDG. De când a devenit cunoscută, IKEA a lucrat constant pentru a clarifica situaţia. Le-am dat cuvântul celor afectaţi că vom participa la acordarea sprijinului. Prin urmare, salutăm implementarea fondului pentru dificultăţi şi suntem încântaţi să ne putem ţine promisiunea.”
Plata emblematică a IKEA este prima de acest gen. Faptul a fost salutat de organizaţiile care pledează pentru victime.
Dieter Dombrowski, preşedintele UOGK, a descris acest gest drept ”revoluţionar”.
”După ce s-a aflat că compania era implicată în muncă forţată în închisoare, IKEA a acceptat invitaţia noastră de a vorbi. Împreună am luat calea deschiderii, iar IKEA i-a întâlnit pe cei afectaţi, pe picior de egalitate.”
”Sperăm că alte companii vor urma exemplul IKEA”, a adăugat Dombrowski.
Potrivit UOGK, IKEA este una dintre multele companii care au beneficiat de munca forţată în închisorile din Germania comunistă. Fostul preşedinte al UOKG, Rainer Wagner, a avertizat în 2012 că IKEA este ”doar vârful aisbergului”, în timp ce a cerut companiilor să despăgubească foştii prizonieri care încă poartă cicatricile psihologice ale încarcerării şi muncii forţate.
Evelyn Zupke, reprezentant special pentru victimele RDG în parlamentul german, a declarat: ”Angajamentul IKEA de a sprijini fondul pentru dificultate este o expresie a unei abordări responsabile de a trata capitolele întunecate din istoria propriei companii. Nu putem anula ceea ce au avut de suferit prizonierii în închisorile RDG, dar îi putem trata astăzi cu respect şi îi putem sprijini.”
