”Potrivit legislației în vigoare, anii lucrați în străinătate sunt luați în considerarea pentru stabilirea dreptului la pensie. Astfel, pentru cetățenii români care au lucrat în state membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Pentru celelalte țări, România a încheiat acorduri bilaterale de securitate socială cu mai multe state, printre care se numără Republica Albania, Canada, Republica Chile, Republica Coreea, Statul Israel, Republica Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Quebec, Republica Serbia, Republica Turcia și Republica Orientală a Uruguayului. Aceste acorduri conțin prevederi similare regulamentelor europene menționate anterior.
În cazul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, se aplică prevederile Acordului Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L149 din 30 aprilie 2021.
Principiile fundamentale stabilite de aceste regulamente includ: egalitatea de tratament între cetățenii statelor membre (acordarea acelorași drepturi și impunerea acelorași obligații de securitate socială), determinarea unei singure legislații aplicabile, totalizarea perioadelor de asigurare pentru stabilirea drepturilor (se iau în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât și perioadele realizate în celelalte state membre, drepturile fiind calculate de fiecare stat, proporțional cu perioada de asigurare), exportul prestațiilor, și cooperarea administrativă transfrontalieră.
Persoanele care au desfășurat activități profesionale în România și în alte state membre pot solicita acordarea drepturilor de pensie atât potrivit legislației în vigoare în România, cât și potrivit legislației celuilalt stat membru implicat.
Procesul de stabilire a drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în străinătate implică următorii pași:
1. Depunerea cererii de pensionare la instituția de asigurări sociale de la locul de domiciliu sau la instituția statului membru unde solicitantul a fost asigurat ultima dată.
2. Prezentarea documentelor necesare, inclusiv acte doveditoare ale perioadelor de activitate din România (carnet de muncă sau adeverințe eliberate de foștii angajatori) și din străinătate.
3. Comunicarea între instituțiile competente ale statelor implicate, prin intermediul sistemului informatic EESSI pentru statele UE/SEE/Elveția, sau prin formulare bilingve pentru celelalte state cu acorduri bilaterale.
4. Calculul drepturilor de pensie de către fiecare stat implicat, proporțional cu perioadele de asigurare realizate pe teritoriul său (principiul pro rata temporis).
5. Emiterea deciziilor de pensionare de către instituțiile competente și comunicarea acestora către persoana interesată.
Este important de menționat că stagiul de cotizare necesar pentru obținerea drepturilor de pensie se calculează prin însumarea perioadelor de asigurare realizate în toate statele membre implicate. De asemenea, nu este necesar ca solicitantul să îndeplinească simultan condițiile de pensionare în toate statele membre, fiecare stat aplicând propria legislație în materie.
Pentru persoanele care beneficiază deja de o pensie din sistemul public din România și care au lucrat și în alte state membre, există posibilitatea de a solicita revizuirea drepturilor de pensie în baza regulamentelor europene. În acest caz, se compară pensia calculată conform regulamentelor europene cu pensia națională în plată, acordându-se varianta cea mai avantajoasă.
În ceea ce privește plata pensiei, aceasta poate fi primită fie în România, fie în statul de domiciliu, în funcție de opțiunea beneficiarului. Pentru transferul pensiei în străinătate, beneficiarul trebuie să comunice detaliile contului bancar în care dorește să primească suma cuvenită.
În concluzie, anii lucrați în străinătate pot fi luați în considerare la calculul pensiei în România, în condițiile prevăzute de legislația națională, regulamentele europene și acordurile bilaterale de securitate socială. Acest proces implică o cooperare strânsă între instituțiile de securitate socială ale statelor implicate și necesită prezentarea documentelor doveditoare relevante de către solicitant.”, arată analiza Legal Badger.
