Există sute de tipuri diferite de cancere, caracterizate de tipul specific de celulă din care provin. Chiar şi pacienţii cu acelaşi tip de cancer necesită tratamente personalizate din cauza unor factori unici precum predispoziţia genetică, stilul de viaţă şi răspunsul imunitar. Rezultatele terapeutice – de la remisia completă la rezistenţa la tratament – sunt imprevizibile, întrucât celulele canceroase pot dezvolta rezistenţă la medicamente prin mutaţii genetice, făcând terapia ineficientă. Acum, cercetătorii au dezvoltat un scor predictiv de 36 de gene al rezistenţei la medicamentele anticancer care anticipează rezultatele terapiei împotriva bolii.
Pentru a aborda complexitatea cancerului, o echipă de cercetare de la Universitatea Alabama din Birmingham (UAB), de la Departamentului de genetică al UAB , a utilizat baze de date consacrate privind celulele canceroase – inclusiv Genomica sensibilităţii la medicamente în cancer (GDSC), Portalul de răspuns la terapiile împotriva cancerului (CTRP), şi Catalogul mutaţiilor somatice în cancere (COSMIC) – şi a investigat „dacă nivelurile de expresie genică sunt corelate cu răspunsul la medicamente” în diferite linii de celule canceroase.
GDSC şi CTRP oferă informaţii cu privire la sensibilitatea diferitelor linii celulare la diverse medicamente împotriva cancerului, în timp ce COSMIC cataloghează expresia lor genică.
Cercetătorii au studiat 777 de linii de celule canceroase care erau prezente în ambele baze de date şi a găsit 36 de gene legate de rezistenţa la medicamentele împotriva cancerului. Una dintre aceste gene, FAM129B, s-a dovedit a fi deosebit de importantă în rezistenţa la medicamente a celulelor canceroase. Această constatare se aliniază cu studiile experimentale anterioare privind FAM129B, validând eficacitatea abordării analitice utilizate în acest studiu UAB.
Grupul de cercetare a dezvoltat un scor combinat, numit UAB36, folosind cele 36 de gene cele mai legate de rezistenţa la medicamente. Ei au constatat că scorul poligenic UAB36 a prezentat o corelaţie superioară cu rezistenţa relativă la diverse medicamente anticancer, comparativ cu scorurile poligenice existente.
Cercetătorii au aplicat UAB36 pentru a estima expresia genelor legate de rezistenţa cancerului de sân la tamoxifen, un medicament utilizat pe scară largă pentru tratamentul cancerului de sân. UAB36 a arătat în mod constant o eficacitate mai mare comparativ cu o abordare bazată pe o singură genă. UAB36 a depăşit, de asemenea, semnăturile genetice stabilite, precum ENDORSE şi PAM50, în ceea ce priveşte corelaţia sa cu rezistenţa la tamoxifen în celulele cancerului de sân.
Cercetarea a trecut de la studiile pe linii celulare la aplicarea ca instrument de prognostic atunci când cercetătorii au utilizat scorul UAB36 pentru a estima rezultatul în trei cohorte diferite de pacienţi cu cancer de sân real trataţi cu tamoxifen. Ei au constatat că pacienţii cu scoruri UAB36 ridicate au prezentat o supravieţuire mai slabă, independent de vârsta pacientului şi de stadiul tumorii, în concordanţă cu aşteptarea ca acest scor să indice o rezistenţă mai mare la tamoxifen. Tumorile cu UAB36 ridicat au prezentat o îmbogăţire a seturilor de gene asociate cu rezistenţa multiplă la medicamente. Constatările indică UAB36 ca un biomarker promiţător pentru estimarea rezistenţei la medicamentele anticancer şi a supravieţuirii slabe.
UAB36 are potenţial de a fi un instrument pentru medicina personalizată, ajutând la identificarea pacienţilor cu risc crescut de rezistenţă la tamoxifen şi supravieţuire slabă, sugerând că aceşti pacienţi vor beneficia de strategii alternative de tratament. Studiul oferă indicii pentru a ajuta medicii să aleagă cel mai bun tratament pentru cancer şi să estimeze rezultatele pentru fiecare pacient, deşi acest lucru trebuie validat printr-un studiu clinic prospectiv.
„Această abordare ar trebui să furnizeze biomarkeri poligeni promiţători pentru rezistenţa în multe tipuri de cancer împotriva medicamentelor specifice şi poate fi îmbunătăţită în continuare prin încorporarea metodelor de învăţare automată în analiză”, a declarat miercuri, Anindya Dutta, profesor şi preşedinte al Departamentului de genetică al UAB, într-un comunicat.
Acest scor poligenic estimează rezistenţa la tratamentul cu tamoxifen mai bine decât metodele convenţionale, având potenţial pentru aplicarea în medicina personalizată, spun autorii.
