Sărbătorile zilei din 11 noiembrie 2024 – Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie, Ştefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul
Romano-catolice
Ss. Martin de Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.
Sfântul Mina „era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului”. (Vieţile Sfinţilor)
A trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), care a dezlănţuit sângeroase persecuţii împotriva creştinilor.
În acele timpuri de mare prigoană împotriva creştinilor, Sfântul Mina a plecat din armată şi s-a pustnicit, trăind departe de lume, voind mai bine a vieţui cu fiarele decât cu poporul care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu.
Era sihastru atunci când în cetatea Cotuanului (Frigia), în locurile unde fusese ostaş, s-a organizat o mare serbare păgână.
„Acel praznic, văzându-l Sfântul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de râvnă după Dumnezeu, şi lăsând munţii şi pustietatea, a venit în cetate şi în mijlocul priveliştii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine. Acestea strigând sfântul, toţi cei de la privelişte şi-au întors ochii spre dânsul şi tăcând se mirau de îndrăzneala lui. Acolo se afla şi Piros, ighemonul cetăţii”. (Vieţile Sfinţilor)
La aceste cuvinte, mulţimea şi-a întors ochii spre dânsul şi, tăcând, se mira de îndrăzneala lui.
Sfântul Mina a fost adus în faţa guvernatorului cetăţii, iar acesta l-a întrebat cine este. Sfântul Mina a strigat atunci în auzul mulţimii: „Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ”.
„Şi iar l-a întrebat ighemonul: ‘Străin eşti sau eşti locuitor de aici? Şi cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliştii?’. Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostaşii care stăteau înainte l-a cunoscut şi a zis: ‘Cu adevărat, acesta este Mina, ostaşul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian’ „. (Vieţile Sfinţilor)
Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaş, a poruncit să fie dus în temniţă şi păzit până la sfârşitul serbărilor.
„A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţând din temniţă pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri şi cu munci îngrozindu-l”. (Vieţile Sfinţilor)
De neînvins, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunţa la credinţa creştină. Un oarecare dintre cei ce stăteau acolo îi spunea: „Miluieşte-te pe tine, omule, şi te supune poruncii ighemonului, mai înainte, până nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăveşti de muncile acestea; iar pe urmă iarăşi vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor şi puţină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii şi, îndurând chinuri fără măsură, îl mărturisea necontenit pe Hristos.
„Deci, sfântul a fost spânzurat pe lemn şi cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: ‘Oare simţi vreun fel de dureri, Mina? Oare îţi plac muncile? Voieşti să-ţi mai îndulcesc această dulceaţă?'”. (Vieţile Sfinţilor)
Chinuindu-l acesta a poruncit „să-l ardă pe sfânt cu făclii aprinse şi a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Şi l-a întrebat pe el ighemonul: ‘Oare nu simţi focul, Mina?’ „.
Sfântul Mina a răspuns că: „Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc este foc mistuitor şi-mi ajută mie şi pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeţi şi nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: ‘Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă’ (Matei, 10, 28)”. (Vieţile Sfinţilor)
Unul dintre ostaşi, martor la tortură, a spus către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfârşi pe acest creştin împietrit”. (Vieţile Sfinţilor)
Aşa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina şi în afara cetăţii i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostaşii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.
După ce s-a stins focul, unii dintre creştini au luat părţile din moaştele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu arome, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele său, săvârşindu-se acolo multe minuni. (sursă: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
