Alături de fosilele de rădăcini, polen și spori, descoperirea chihlimbarului este una dintre cele mai puternice dovezi că lângă Polul Sud a existat o pădure tropicală mlăștinoasă la mijlocul Cretacicului și că acest mediu preistoric era „dominat de conifere”, similar cu pădurile de astăzi din Noua Zeelandă și Patagonia.
Descoperirea chihlimbarului în Antarctica a dezvăluit un habitat străvechi, cândva suficient de cald și umed pentru a găzdui copaci producători de rășină. La mijlocul Cretacicului, acești copaci ar fi trebuit să supraviețuiască în lunile de întuneric total din timpul iernii. În mod clar, au supraviețuit, chiar dacă au fost nevoiți să intre în stare latentă pentru perioade lungi de timp.
Înainte de această descoperire, oamenii de știință nu mai găsiseră depozite de chihlimbar din perioada Cretacicului decât în bazinul Otway din Australia și în Formațiunea Tupuangi din Noua Zeelandă.
„A fost foarte interesant să realizăm că, la un moment dat în istoria lor, toate cele șapte continente au avut condiții climatice care le-au permis copacilor producători de rășină să supraviețuiască”, a spus geologul marin Johann Klages de la Institutul Alfred Wegener din Germania.
„Scopul nostru actual este să aflăm mai multe despre ecosistemul pădurii – dacă a ars, dacă putem găsi urme de viață în chihlimbar. Această descoperire permite o călătorie în trecut într-un mod mult mai direct”, a adăugat el.
Pas cu pas, oamenii de știință alcătuiesc treptat o imagine a cum arătau cândva pădurile Antarcticii și cum funcționau acum 90 de milioane de ani.
Studiul a fost publicat în Antarctic Research.
