Este doar o coincidență că SpongeBob, Homer Simpson și Mickey Mouse au toți același număr de degete? Răspunsul este nu. Această „tradiție” datează încă din vremea primelor studiouri de animație.
Aceasta este o alegere artistică care a început cu studiourile de animație clasice, inclusiv Disney, în anii 1920. Designerii au început să folosească cercuri pentru a schița corpurile, capetele și mâinile personajelor, inclusiv palmele. Însă au observat că atunci când adăugau cinci degete în interiorul acelui cerc, mâinile păreau ciudate.
Walt Disney însuși ar fi susținut că, dacă îi dai lui Mickey un set complet de degete, mâinile lui ar arăta ca o grămadă de banane.
Potrivit experților în desene animate, există o altă explicație posibilă. Deoarece primele desene animate erau centrate pe animale (cum ar fi șoarecele Mickey și câinele Goofy), ilustratorii ar fi urmat tiparul speciei. Câinii, pisicile și iepurii au cinci „degete”, dar unul dintre ele este ascuns pe membrul superior.
Cu toate acestea, există o altă justificare posibilă, și anume că animatorii au început să deseneze patru degete pur și simplu pentru că era mai puțină muncă. Desenul de animație, mai ales atunci când este realizat manual, este foarte detaliat și implică mult efort. Desenarea unui al cincilea deget ar fi consumat timp și bani suplimentari, care ar putea fi folosiți pentru alte aspecte ale producției.
Asta duce la o altă întrebare, și anume de ce nu au optat animatorii pentru trei degete în loc de patru? Experții spun că personajele desenate cu trei degete sunt interpretate ca mutanți sau extratereștri, scrie atlas-geografic.net.
Exemple în acest sens sunt Țestoasele Ninja și extratereștrii din Toy Story, care au trei degete la mâini, ceea ce ajută la evidențierea caracteristicilor supranaturale. Prin urmare, desenarea oamenilor sau animalelor cu trei sau două degete ar fi fost considerată pur și simplu… ciudată.
