De odihnă veșnică vrea să aibă parte tot în Pipera, locul în care familia lui s-a stabilit după ce a avut loc marea deportare în Bărăgan (la recentele Rusalii s-au împlinit 73 de ani de la acea mega-dislocare).
Lumea fotbalul s-a perindat recent prin Cimitirul Sfântu Ilie din Voluntari, la mormântul lui Didi Prodan, de la a cărui dispariție au trecut sâmbătă 8 ani.
Drumul până la locul în care este înhumat „Tătuca” trece pe lângă o parcelă cu locuri de veci care aparține familiei Becali. Două cruci uriașe „străjuiesc” 6 cripte. Zona arată ca un mausoleu, cu mențiunea că nu este ridicat în memoria vreunui personaj ilustru, ci are semnificație exclusiv pentru familia Becali.
O cruce este dedicată memoriei părinților (mama Alexandra trăiește, iar tatăl său, Anastase, a decedat în 1989), iar pe cealaltă sunt trecuți ceilalți morți din neamul Becali.
Cavouri noi au apărut pe locurile de veci ale familiei Becali, iar crucile vechi au fost date jos. Noutatea este gazonul artificial montat între cavouri.
În timp ce la alte morminte se folosesc pietricele pentru a stopa creșterea buruienilor, Gigi Becali a ales să pună gazon artificial adus de la baza de pregătire din Berceni. Gestul poate fi interpretat ca un semn al legământul pe care l-a făcut cu fotbalul încă din timpul vieții.
În 1952, numele Becali s-a amestecat între cele 12.971 familii, echivalentul a 40.320 de persoane cu vârste de până la 90 de ani, care trăiau în 258 de localități situate în apropierea graniței cu Iugoslavia.
Din ordinul conducerii de stat de la acea vreme, cu toții au fost luați pe sus și puși să îndure drama deportării în câmpia Bărăganului.
A fost o acțiune în masă a regimului comunist, care a constat în relocarea populației de la granița cu Iugoslavia, județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, ca urmare a conflictului izbucnit între Iosif Stalin și liderul comunism de la Belgrad, Iosp Broz Tito.
A urmat condamnarea la muncă silnică a cetățenilor socotiți de regim ca fiind „dușmani”.
Acum 73 de ani, în ziua de Rusalii, oamenii au fost urcați în vagoane de marfă destinate vitelor și duși cu forța în arșița Bărăganului, scrie adevarul.ro.
Au luat naștere 18 sate, după ce li s-a dat un petic de pământ, câte două uși și două fereastre. Oamenii și-au construit case din chirpici, în fapt niște bordeie acoperite cu paie, și au fost obligați să lucreze în ferme. Acolo a locuit familia Becali, părinții lui Gigi.
Șocul strămutării a fost puternic. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii.
În memoriile unei supraviețuitoare, Maria Anghel Ciungulescu, apar relatări despre familia Becali.
„Macedonenii erau mari iubitori de animale, mai ales de cai. Cunoșteau mulți proprietari de cai, dar se împrieteniseră cu olteni, ca vecini de stradă, cu care plecau în diferite acțiuni îndrăznețe în lupta de supraviețuire, pe terenurile G.A.S. Brateș.
Pe strada a 7-a (n.r. – străzile nu avea nume, doar numere) s-a remarcat familia Becali, venită din Săcălaz.
Fiul Gigi ajuns celebru după 1990, în amintirea acelor vremuri, a sponsorizat modernizarea biserciii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Adormirea Maicii Domnului” din Frumușița, resfințită în 2 septembrie 20212”, dezvăluie amintirile nepublicate ale Mariei Anghel Ciungulescu.
„După o nouă rezistență în perioada 1958-1962, celor din Dâlga li se permite să se mute în satele Tunari, Pipera și Pantelimon, de lângă București. Așezarea oierilor macedoneni de lângă Capitală a avut mare importanță, fiindcă ei asigurau resursele alimentare de carne și produse lactate pentru bucureșteni”, scrie Maria, stabilită în prezent la Giurgiu.
După eliberarea din lagăr, înainte să ajungă în Pipera, familia Becali s-a mutat la Zagna Vădeni, unde s-a născut Gigi Becali, pe 25 iunie 1958.
