Din 2015 până în 2023, stocarea medie anuală de apă dulce (inclusiv apele de suprafață și subterane) a fost cu 1.200 de kilometri cubi mai mică decât nivelurile înregistrate între 2002 și 2014. Această pierdere este echivalentă cu de 2,5 ori volumul lacului Erie. Reducerea este legată de evenimente climatice extreme, cum ar fi seceta masivă din Brazilia din 2014 și o serie de evenimente ulterioare de secetă pe diferite continente.
Scăderea apei dulci coincide cu unul dintre cele mai intense evenimente El Niño din 1950. Cu toate acestea, chiar și după încheierea acestui eveniment, nivelul apei dulci nu s-a recuperat. În plus, 13 dintre cele mai severe 30 de secete observate de GRACE au avut loc după 2015.
Încălzirea globală este subliniată ca un factor cheie în spatele acestei tendințe. Potrivit oamenilor de știință, creșterea temperaturilor intensifică capacitatea atmosferei de a reține vaporii de apă, provocând precipitații mai extreme. Aceste evenimente, deși par să compenseze lipsa de apă pe termen scurt, tind să provoace scurgeri mai mari, îngreunând reîncărcarea acviferelor și crescând riscul de secetă.
Studiul evidențiază provocările generate de stresul hidric, inclusiv foametea, sărăcia și conflictele care decurg din competiția pentru resursele de apă din ce în ce mai rare.
În viitor, rămâne incertitudinea dacă nivelurile globale ale apei dulci se vor putea recupera sau dacă vor continua să scadă, o problemă despre care autorii studiului cred că ar putea fi un prevestitor al unor schimbări climatice și mai profunde.
