Costurile cumulate ale tranziţiei energetice la nivel global, estimate la 200 de trilioane de dolari până în 2050, s-ar putea diminua cu aproape 25% apelând la instrumente de reducere a riscurilor (de-risking), arată un studiu Deloitte.
”Costurile cumulate ale tranziţiei energetice la nivel global, estimate la 200 de trilioane de dolari până în 2050, s-ar putea diminua cu aproape 25% apelând la instrumente de reducere a riscurilor (de-risking) şi facilitând, astfel, metode noi, inovatoare de finanţare şi refinanţare a proiectelor verzi”, arată studiul Deloitte ”Financing the Green Energy Transition. Innovative financing for a just transition”.
Investiţiile prioritare în cadrul tranziţiei – parcuri solare şi eoliene, capacităţi de stocare, tehnologii de obţinere a hidrogenului verde prin electroliză, electrificare, captarea şi stocarea carbonului ş.a. – sunt percepute ca având riscuri semnificativ mai mari decât corespondentele cu bază fosilă, ceea ce, potrivit raportului, se reflectă direct în creşterea costurilor de capital, afectând eficienţa financiară şi atractivitatea proiectelor „verzi”.
Studiul identifică patru categorii de riscuri cu impact asupra costurilor de capital. Cele mai mari sunt riscurile macro, care se referă la starea de incertitudine cauzată de factori politici sau de reglementări şi proceduri deficitare şi care pot genera între 40% şi 90% din costurile de capital ale proiectelor de energie regenerabilă, de exemplu. Acestea sunt urmate de riscurile de piaţă (apetenţa pieţei pentru proiecte, venituri, competitivitatea costurilor), cu o pondere de până la 20% din costurile de capital în cazul proiectelor din state cu economii în curs de dezvoltare. Ponderi mai reduse au riscurile tehnice, care ţin de întârzieri sau depăşiri ale bugetelor în cadrul proiectelor, de sub-performanţă ş.a., respectiv riscurile financiare (accesul la capital).
Suplimentar acestor patru categorii, studiul arată că subestimarea beneficiilor climatice, de mediu şi de sănătate publică ale proiectelor „verzi” au, la rândul lor, un aport la percepţia excesivă a riscurilor, deci la creşterea costurilor de capital.
„Facilitarea investiţiilor în proiecte green rămâne o preocupare de actualitate, esenţială pentru accelerarea tranziţiei energetice şi a decarbonării economiilor, în general. În pieţele mari, care se află în faze mai avansate ale acestui parcurs, riscurile se situează deja pe o pantă descendentă, conducând la scăderea costurilor de capital ale proiectelor, deci la încurajarea investitorilor şi a creditorilor; de altfel, la nivel global, segmentele-pionier ale tranziţiei, solarul şi eolianul, şi-au redus în ultimii 15 ani costurile iniţiale cu 80%, respectiv cu 40%. Este un efect al experienţei şi al integrării treptate a lecţiilor învăţate, care creează predictibilitate în proiecte şi în pieţe şi atenuează percepţia riscurilor. Studiul recomandă o serie de măsuri strategice de diminuare a riscurilor de implementare a tehnologiilor emergente, pentru ca acestea să aibă şansa să-şi demonstreze viabilitatea comercială pe termen mediu şi lung, şi subliniază faptul că mixul de măsuri trebuie să ţină cont de contextul de piaţă, precum şi de gradul de maturitate al tehnologiilor”, a declarat Ovidiu Popescu, partener Deloitte România, lider al practicilor de energie şi sustenabilitate.
Printre soluţiile propuse de studiu se numără folosirea unor instrumente de informare, adică strategii şi taxonomii accesibile tuturor părţilor interesate şi menite să ofere stabilitate şi predictibilitate pieţelor, a unor instrumente de reglementare şi control, între care cele mai importante sunt standardizarea procesului de obţinere a licenţelor şi planificarea efectelor în reţele, a instrumentelor economice şi de piaţă, cum ar fi facilităţi fiscale, politici de sprijin, contracte offtake ş.a, care să crească apetitul dezvoltatorilor şi al investitorilor, precum şi a instrumentelor financiare – granturi, subsidii, garanţii şi asigurări, credite concesionale ş.a.
Studiul precizează că, în multe dintre cazuri, aceste instrumente sistemice nu pot elimina complet riscurile percepute ale unui proiect „verde”, astfel că apare necesitatea unor instrumente de transfer de risc, asimilate blended finance, create prin colaborarea surselor de capital, în special în tandemul public-privat, care pot contribui la reducerea costurilor actuale ale energiei regenerabile cu până la 35%.
„Ecosistemul green finance este format din diferite tipuri de actori, cu obiective şi constrângeri diverse – dezvoltatori, investitori, finanţatori ş.a., influenţaţi puternic de evaluările de risc. Nu întâmplător, la nivel global, sursele publice, care operează cu criterii de risc mai flexibile, sunt încă motorul finanţărilor «verzi», cu o contribuţie de aproape jumătate din investiţiile în energie regenerabilă în 2021 şi 2022, conform datelor Climate Policy Initiative din 2023. Potrivit studiului, viitorul acestui ecosistem ar trebui să însemne, pe lângă măsurile de reducere a riscurilor, o responsabilizare a actorilor şi un exerciţiu constant şi colectiv de învăţare financiară (financial learning), care va facilita în timp diversificarea instrumentelor de finanţare şi care, în Germania, de exemplu, a contribuit la scăderea cu peste 4% a costurilor de capital ale instalaţiilor fotovoltaice şi eoliene doar între 2005 şi 2017”, a declarat Radu Dumitrescu, partener coordonator consultanţă financiară, Deloitte România.
Raportul atribuie şi roluri în implementarea şi corelarea instrumentelor şi măsurilor recomandate – de-risking, blended finance şi financial learning. Investitorii şi creditorii trebuie să evolueze spre integrarea obiectivului decarbonizării în strategiile lor şi spre elaborarea unor criterii pertinente de evaluare a riscurilor climatice.
Astfel, fondurile de pensii, băncile, companiile de asigurare şi alţi investitori mari sunt determinanţi în misiunea de a creşte fluxurile de capital din pieţele „verzi” de la miliardele din prezent spre cele aproximativ 7 trilioane de dolari necesare anual la nivel global, potrivit studiului, pentru atingerea obiectivelor 2050.
”Autorităţile de reglementare au un rol central în stabilirea liniilor directoare ale tranziţiei, în asigurarea unui mediu investiţional predictibil şi atractiv, precum şi în exploatarea financial learning prin integrarea lecţiilor învăţate în politicile publice. Băncile de dezvoltare pot contribui prin calibrarea soluţiilor de blended finance şi prin facilitarea mecanismelor de refinanţare la scară largă. În fine, organizaţiile internaţionale, precum ONU şi formatele regionale cu atribuţii în domeniul combaterii schimbărilor climatice, au misiunea de a crea o aşa-zisă „nouă ordine mondială în energie” (new energy world order), în care elementele vitale ale tranziţiei – informaţie, strategie, tehnologie – să circule, să fie evaluate şi tranzacţionate liber, echitabil şi eficient”, se precizează în studiu.
