Se preconizează că vicepreşedintele Kamala Harris va respecta în mare măsură politica externă a lui Joe Biden în chestiuni-cheie precum Ucraina, China şi Iran, dar ar putea adopta un ton mai dur cu Israelul în legătură cu războiul din Gaza dacă îl va înlocui pe preşedinte în fruntea listei democrate şi va câştiga alegerile din SUA din noiembrie, relatează Reuters.
Fiind aparent principala candidată pentru nominalizare, după ce Biden a renunţat la cursă şi şi-a declarat sprijinul duminică, Harris ar aduce experienţa la locul de muncă, legăturile personale stabilite cu liderii mondiali şi un simţ al afacerilor globale dobândit în timpul unui mandat de senator şi ca vicepreşedintele lui Biden.
Dar, în confruntarea cu candidatul republican Donald Trump, ea ar avea, de asemenea, o vulnerabilitate majoră – o situaţie problematică la graniţa dintre SUA şi Mexic, care l-a frământat pe Biden şi a devenit o problemă principală a campaniei. Harris a fost însărcinată la începutul mandatului său să abordeze cauzele profunde ale migraţiei ilegale ridicate, iar republicanii au încercat să facă din ea imaginea problemei.
În ceea ce priveşte o serie de priorităţi globale, potrivit analiştilor, o preşedinţie Harris ar semăna cu o a doua administraţie Biden.
„S-ar putea să fie un jucător mai energic, dar nu trebuie să vă aşteptaţi la un lucru – la schimbări imediate majore în ceea ce priveşte substanţa politicii externe a lui Biden”, a declarat Aaron David Miller, fost negociator pentru Orientul Mijlociu în administraţiile democrată şi republicană.
Harris a semnalat, de exemplu, că nu se va abate de la sprijinul ferm al lui Biden pentru NATO şi că va continua să sprijine Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei. Acest lucru contrastează puternic cu promisiunea fostului preşedinte Trump de a modifica fundamental relaţia Statelor Unite cu alianţa şi cu îndoielile pe care le-a ridicat cu privire la viitoarele livrări de arme către Kiev.
MENŢINEREA POZIŢIEI ÎN PRIVINŢA CHINEI?
Avocată de profesie şi fost procuror general al Californiei, Harris s-a luptat în prima jumătate a mandatului lui Biden pentru a-şi găsi echilibrul, nefiind ajutată de faptul că a fost însărcinată de la bun început cu o parte importantă a portofoliului greu de rezolvat în materie de imigraţie, pe fondul unui număr record de traversări la frontiera dintre SUA şi Mexic.
A urmat o campanie prezidenţială eşuată în 2020, care a fost considerată în general lipsită de strălucire.
Dacă va deveni candidată, democraţii vor spera că Harris va fi mai eficientă în comunicarea obiectivelor sale de politică externă.
În a doua jumătate a preşedinţiei lui Biden, Harris – primul vicepreşedinte american de culoare şi de origine asiatică – şi-a îmbunătăţit profilul pe teme care variază de la China şi Rusia la Gaza şi a devenit cunoscută multor lideri mondiali.
La Conferinţa de securitate de la Munchen din acest an, ea a ţinut un discurs dur în care a criticat Rusia pentru invazia Ucrainei şi a promis respectarea „fermă” de către SUA a articolului 5 al NATO privind autoapărarea reciprocă.
În ceea ce priveşte China, Harris s-a poziţionat mult timp în cadrul curentului bipartizan de la Washington privind necesitatea ca SUA să contracareze influenţa Chinei, în special în Asia. Ea va menţine probabil poziţia lui Biden de a confrunta Beijingul atunci când este necesar, căutând în acelaşi timp domenii de cooperare, spun analiştii.
Harris a făcut mai multe deplasări menite să stimuleze relaţiile în regiunea dinamică din punct de vedere economic, inclusiv una la Jakarta în septembrie în locul lui Biden la un summit al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). În timpul vizitei, Harris a acuzat China că încearcă să constrângă vecinii mai mici prin revendicările sale teritoriale în Marea Chinei de Sud.
De asemenea, Biden a trimis-o pe Harris în deplasări pentru a consolida alianţele cu Japonia şi Coreea de Sud, aliaţi-cheie care au avut motive să se îngrijoreze cu privire la angajamentul lui Trump faţă de securitatea lor.
„Harris a demonstrat regiunii că este entuziasmată să promoveze accentul pus de Biden pe Indo-Pacific”, a declarat Murray Hiebert, asociat principal al Programului pentru Asia de Sud-Est la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington.
Deşi nu a putut egala „abilităţile diplomatice” dezvoltate de Biden de-a lungul deceniilor, „s-a descurcat bine”, a adăugat el.
Cu toate acestea, la fel ca şeful său, Harris a fost predispusă la gafe verbale ocazionale. În timpul unui tur al Zonei Demilitarizate dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord, în septembrie 2022, pentru a reafirma sprijinul Washingtonului pentru Seul, ea a vorbit din greşeală despre o „alianţă a SUA cu Republica Coreea de Nord”, pe care consilierii au corectat-o ulterior.
În cazul în care Harris devine portdrapelul partidului său şi poate depăşi avansul lui Trump în sondajele de opinie preelectorale pentru a câştiga Casa Albă, conflictul israeliano-palestinian ar ocupa un loc important pe agenda sa, mai ales dacă războiul din Gaza este încă în desfăşurare.
Deşi, în calitate de vicepreşedinte, s-a alăturat în cea mai mare parte lui Biden în susţinerea fermă a dreptului Israelului de a se apăra după ce militanţii Hamas au efectuat un raid transfrontalier mortal pe 7 octombrie, ea a luat uneori uşor faţa preşedintelui în criticarea abordării militare a Israelului.
În martie, ea a criticat fără menajamente Israelul, afirmând că acesta nu face suficient pentru a atenua o „catastrofă umanitară” în timpul ofensivei sale terestre în enclava palestiniană. Mai târziu, în aceeaşi lună, ea nu a exclus „consecinţele” pentru Israel în cazul în care acesta ar lansa o invazie la scară largă a oraşului Rafah, în sudul Gazei, plin de refugiaţi.
Un astfel de limbaj a ridicat posibilitatea ca Harris, în calitate de preşedinte, să adopte cel puţin o linie retorică mai puternică faţă de Israel decât Biden, spun analiştii.
În timp ce şeful ei, în vârstă de 81 de ani, are o istorie lungă cu o succesiune de lideri israelieni şi chiar s-a autointitulat „sionist”, Harris, în vârstă de 59 de ani, nu are această legătură personală viscerală cu ţara.
Ea menţine legături mai strânse cu progresiştii democraţi, dintre care unii l-au presat pe Biden să condiţioneze livrările de arme americane către Israel din cauza îngrijorării legate de numărul mare de victime civile palestiniene în conflictul din Gaza.
Dar analiştii nu se aşteaptă la o schimbare majoră a politicii SUA faţă de Israel, cel mai apropiat aliat al Washingtonului în Orientul Mijlociu.
Halie Soifer, care a fost consilier pe probleme de securitate naţională al lui Harris în timpul primilor doi ani în Congres ai senatorului de atunci, din 2017 până în 2018, a declarat că sprijinul lui Harris pentru Israel a fost la fel de puternic ca al lui Biden.
AMENINŢAREA NUCLEARĂ IRANIANĂ
De asemenea, este de aşteptat ca Harris să se menţină fermă împotriva marelui duşman regional al Israelului, Iranul, ale cărui progrese nucleare recente au atras o condamnare sporită din partea SUA.
Jonathan Panikoff, fost adjunct al ofiţerului naţional de informaţii al guvernului SUA pentru Orientul Mijlociu, a declarat că ameninţarea crescândă a „înarmării” programului nuclear iranian ar putea fi o provocare majoră pentru o administraţie Harris, mai ales dacă Teheranul decide să îl testeze pe noul lider american.
După o serie de încercări eşuate, Biden s-a arătat puţin interesat să revină la negocierile cu Teheranul privind reluarea acordului nuclear internaţional din 2015, pe care Trump l-a abandonat în timpul preşedinţiei sale.
Harris, în calitate de preşedinte, ar fi puţin probabil să facă vreo deschidere majoră fără semne serioase că Iranul este pregătit de concesii.
Chiar şi aşa, Panikoff, acum la think tank-ul Atlantic Council din Washington, a declarat: „Există toate motivele să credem că următorul preşedinte va trebui să aibă de-a face cu Iranul. Aceasta va fi una dintre cele mai mari probleme”.
