„În mai puțin de un deceniu, liderul de dreapta al Fraților Italiei a trecut de la a fi catalogată drept o nebună ultranaționalistă, la a fi aleasă prim-ministru al Italiei, impunându-se ca o figură cu care Bruxelles-ul, și acum Washingtonul, pot face afaceri”, subliniază ziarul considerat o voce autoritară în spaţiul politicii globale, într-o descriere lungă care urmărește ascensiunea lui Meloni și principalele etape din aceşti doi ani de când se află la cârma guvernului, un guvern definit drept „unul dintre cele mai stabile care au existat vreodată în Italia în perioada postbelică”.
Din momentul în care a sosit la Palatul Chigi, observă Politico, Meloni „și-a menținut la minimum retorica anti-UE și a evitat ciocnirile cu Bruxelles-ul”, surprinzându-și detractorii și „apărând ca unul dintre cei mai convinși susținători ai Ucrainei”.
Afirmația liderului partidului Fraților Italiei a coincis cu confruntarea din Bătrânul Continent privind criza migrației.
Un context deloc uşor în care Meloni a ştiut să se descurce: printr-o „colaborare cu președintele Ursula von der Leyen” și prin semnarea „acordurilor istorice cu Tunisia, Mauritania și Egiptul”.
Profitând de vidul de putere lăsat de Paris și Berlin, acum, premierul are spaţiul necesar pentru „a-şi urma politicile”.
Realegerea lui Trump
Iar „Realegerea lui Trump”, în opinia ziarului deținut de grupul editorial Axel Springer, i-ar putea da „un impuls şi mai mare”.
Toate acestea şi graţie sprijinului venit de la miliardarul Elon Musk – om cheie în administrația Trump – , care o aclamă drept un paladin al luptei împotriva imigrației ilegale.
Dacă până acum Meloni și-a folosit influența în special în Italia, dilema – subliniază în cele din urmă Politico – este dacă acum „va începe să-și flexeze mușchii la nivel internațional și dacă, odată cu noul vânt care suflă peste Atlantic, va continua să menţină raporturi bune cu instituții precum UE și NATO, sau va reveni la rădăcinile sale de dreapta și va sfida status quo-ul”.
