Descoperirea a fost realizată de o echipă de paleontologi care studiază ecosistemele marine dispărute ale regiunii. Specia, denumită Macadens olsoni, este un exemplar de mici dimensiuni, atingând cel mult 30 de centimetri în lungime, și prezintă o morfologie dentară distinctivă.
Denumirea speciei este un omagiu adus atât parcului în care a fost găsită, cât și lui Rickard Olson, un fost cercetător care a contribuit la documentarea fosilelor din Mammoth Cave de-a lungul anilor. Macadens olsoni a fost descoperit în formațiunea Ste.
Genevieve, o zonă calcaroasă datând din perioada Carboniferului, acum circa 340–335 de milioane de ani.
Deși în prezent această regiune se află la distanță de ocean, în acea eră geologică era acoperită de apele unei mări calde și puțin adânci, care conecta viitoarele continente ale Americii de Nord, Europei și Africii de Nord.
Rechinul populase un mediu marin abundent în organisme precum moluște și viermi marini. Macadens olsoni era un prădător adaptat mediului său, având o dispoziție spiralată a dinților, adaptată pentru zdrobirea carapacelor și a structurilor dure ale prăzii.
Această descoperire contribuie la înțelegerea vieții marine antice și subliniază importanța conservării patrimoniului natural. Cercetătorii au observat asemănări morfologice între Macadens olsoni și o altă specie cunoscută anterior, Helodus coxanus.
Analizele sugerează că H. coxanus ar trebui reîncadrat într-un gen nou, propus sub denumirea Rotuladens.
Această reclasificare completează eforturile extinse de paleontologie desfășurate în cadrul Parcului Național Mammoth Cave, care au condus deja la identificarea mai multor specii fosile de rechini.
Printre acestea se numără și Clavusodens mcginnisi, un rechin de dimensiuni reduse supranumit „rechinul veveriță” datorită dentiției puternice în raport cu dimensiunea corpului.
Echipa de cercetare a descoperit și fragmente de craniu de rechin, o apariție rară, având în vedere că scheletele rechinilor sunt formate din cartilaj, nu din os, ceea ce le face dificil de conservat în fosile.
Aceste descoperiri nu doar extind cunoștințele despre ecosistemele marine din trecut, ci contribuie și la atragerea publicului larg către științele naturii.
Proiectul de cercetare din cadrul parcului are ca scop cartografierea și conservarea fosilelor, precum și valorificarea potențialului lor educațional.
Pe măsură ce cercetările continuă, specialiștii urmăresc să identifice și alte forme de viață preistorice care au populat odinioară mările ce acopereau actualul teritoriu al regiunii Kentucky.
