Procesul în care Camelia Erdei a fost achitată vizează acuzații conform cărora polițista ar fi accesat, fără autorizație, bazele de date informatice ale Ministerului de Interne pentru a obține informații personale și auto, atât pentru ea, cât și pentru cunoștințe. Conform anchetatorilor, Erdei ar fi realizat aceste verificări între august 2017 și noiembrie 2018, interesându-se inclusiv de date referitoare la cântăreața de muzică populară Vlăduța Lupău și familia acesteia, la cererea lui Victor Micula.
Cu toate acestea, prin sentința de săptămâna trecută, Tribunalul Bihor a stabilit că faptele de acces ilegal la un sistem informatic pentru care Erdei fusese trimisă în judecată nu sunt incriminate de legea penală. În ceea ce privește acuzațiile de divulgare de informații nepublice sau secrete de serviciu, instanța a decis fie că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fie că a intervenit prescrierea răspunderii penale.
Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanța a analizat în detaliu acuzațiile și faptele prezentate în rechizitoriu, concentrându-se pe elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.
Un punct central al hotărârii a fost delimitarea clară între autentificarea într-un sistem informatic (care presupune accesul propriu-zis) și interogarea bazelor de date (care presupune utilizarea accesului deja obținut pentru a obține informații). Instanța a subliniat că interogarea bazelor de date, în sine, nu constituie infracțiunea de acces neautorizat. Acuzația s-a concentrat pe interogările efectuate de inculpată, însă instanța a constatat că autentificarea inițială la sistemul informatic nu a fost contestată, iar utilizarea ulterioară a accesului ar putea intra sub incidența unui alt tip de conduită, dar nu se încadra în art. 360 Cod Penal .
Instanța a menționat că, pentru a putea fi reținută varianta agravată a infracțiunii de acces neautorizat, conform art. 360 alin. (2) Cod Penal, este necesar un scop special, cum ar fi obținerea unui beneficiu sau prejudicierea unei alte persoane. În acest caz, instanța a concluzionat că un astfel de scop nu a fost demonstrat, limitând aplicabilitatea variantei de bază a infracțiunii .
Pe baza analizei logurilor de acces și a faptelor prezentate, instanța a ajuns la concluzia că acuzația nu poate fi susținută conform prevederilor legale. În particular, instanța a decis achitarea inculpatei pentru acuzația de acces neautorizat pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I CPP .
„Contrar opiniei Ministerului Public, în speţa analizată, lipsa autorizării sau depăşirea limitelor autorizării nu vizează accesul, ci folosirea datelor informatice, fiind fără importanță modul sau scopul în care informațiile obținute prin această acțiune au fost utilizate ulterior consumării accesului sau dacă nu au fost folosite în cadrul unei anumite activități, motiv pentru care orice analiză sub acest aspect excedează operațiunii de stabilire a tipicității infracțiunii reglementate de art. 360 alin 1 Codul penal.
(…) teza depășirii limitelor autorizării nu are autonomie, fiind esențială identificarea unor dispoziții legale ori contractuale care au fost încălcate de către inculpata, exclusiv la momentul consumării accesului. Depășirea limitelor autorizării prin raportare la existența unui alt scop decât cel pentru care s-a conferit autorizarea nu este prevăzută de legea penală. Drept urmare, noțiunea „fără drept” din cuprinsul normei de incriminare trebuie raportat la la existența unei autorizări legale sau contractuale în ceea ce privește accesarea sistemului informatic, nu la exploatarea accesului în alte scopuri.
Practic, a accepta susținerile Parchetului, ar însemna că ori de câte ori un judecător accesează sistemul informatic EMAP pentru a vedea din curiozitate o soluție sau pentru a căuta jurisprudență în interes personal pentru o cauză în care este implicat şi în cuprinsul căreia exista atenţionarea că exploatarea sistemului se realizează numai în interes de serviciu, ar însemna că acesta ar comite infracțiunea de acces la un sistem informatic, deși în mod evident o astfel de faptă nu poate atrage decât o răspundere disciplinară”, se arată în motivare.
- Motivarea integrală, AICI! (.pdf)
Camelia Maria Erdei a fost trimisă în judecată în octombrie 2021, în urma unui rechizitoriu emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Conform acestuia, polițista era acuzată de 11 fapte ce vizau accesarea neautorizată a bazelor de date referitoare la evidența persoanelor, permise auto și pașapoarte. Ancheta a scos la iveală faptul că Erdei ar fi verificat informații și despre alte persoane de interes personal, inclusiv despre o femeie ce figura ca „prietenă” pe Facebook cu partenerul său și despre un bărbat de la care intenționa să cumpere lemne.
Deși a fost achitată în acest dosar, Camelia Erdei se confruntă cu alte acuzații similare. Conform portalului instanțelor, ea este inculpată într-un alt proces legat de acces ilegal la sistemele informatice, alături de alți doi foști polițiști și Victor Micula. Următorul termen în acest caz este programat pe 19 septembrie la Tribunalul Bihor.
Tribunalul Bihor a dispus, pe 7 mai 2019, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în procesul de corupţie declanşat de DNA pe numele rectorului Universităţii din Oradea, Constantin Bungău, a două universitare, Floare Chipea şi Camelia Dindelegan, respectiv al soţului celei din urmă, preotul ortodox Marin Dindelegan.
Judecătoarea Georgeta Ciungan, chemată să dea verdictul, a decis să se adresese CJUE pentru a afla dacă instanţele naţionale pot trece peste decizia Curţii Constituţionale. Ciungan întreba CJUE dacă CCR îşi depăşeşte sau nu competenţa prin deciziile care au rupt celebrul binom SRI-DNA şi dacă aceste soluţii afectează noţiunea de stat de drept pe care CCR. Nu în ultimul rând, judecătoarea dorea să afle dacă ar putea fi trasă la răspundere disciplinară în situaţia în care nu va ţine cont de deciziile CCR.
În octombrie 2019, Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România” a lansat în spaţiul public o informaţie falsă, care a fost preluată de mai mulţi membri ai CSM. Cu toţii cereau demisia inspectorului-şef Lucian Netejoru, pentru că Inspecţia Judiciară ar fi cercetat-o pe judecătoarea Georgeta Ciungan, de la Tribunalul Bihor, pentru că a sesizat Curtea de Justiţie a UE.
Inspecţia Judiciară a demontat însă rapid acuzaţiile, fapt care nu i-a oprit pe unii membri CSM să ceară în continuare o apărare a independenţei şi reputaţiei judecătoarei Ciungan. Chiar judecătoarea a avut o serie de intervenţii în presă, în care a susţinut lucruri care s-au dovedit a fi ulterior neadevărate. Rămasă fără suport factual, cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei a fost respinsă pe 11 iunie 2020.
