„Este absolut excepţional şi extraordinar că vom deveni membri ai OCDE. La fel a fost şi înainte de a veni membri ai Uniunii Europene. Ce vreau să spun este că simpla calitate de membru nu te face nici mai dibaci, nici mai împiedicat. Trebuie să faci ceva pentru a merita statutul acesta. (…) Se vorbeşte despre adoptarea monedei europene ca fiind un proces relativ greu. Problema nu este să o adopţi, problema este să poţi să o susţii. Nu e ca şi când cineva îţi dă o bicicletă: du-te şi te plimbă cu ea! Trebuie să susţii moneda aia. Ca să poţi să stai la masă activ, nu doar să ocupi un loc, trebuie să te dezvolţi, trebuie să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău, trebuie să asculţi, trebuie să fii proactiv. Sunt clişee, dar toate lucrurile acestea le spun în sensul de a sublinia că ar trebui să fim un pic mai precauţi şi să nu avem aşteptări extraordinar de înalte. În măsura în care ele vor fi foarte înalte, dezamăgirile vor fi proporţionale atunci când nu vom reuşi să atingem aşteptările”, a menţionat Florian Libocor, la ediţia a V-a a Forumului Economic Român, organizat de FinMedia şi publicaţia Piaţa Financiară.
Pe de altă parte, el a subliniat că încadrarea într-un deficit bugetar de 3% pentru respectarea criteriului de la Maastricht nu reprezintă „expresia vreunei performanţe bugetare”.
„A spune că avem 3% şi suntem performanţi este o greşeală”
„3% deficit bugetar, respectarea criteriului Maastrich, nu este expresia vreunei performanţe bugetare, este expresia maximumului de neperformanţă bugetară acceptat de către Comisia Europeană. A spune că avem 3% şi suntem performanţi este o greşeală. Performanţa începe de la echilibru, adică de la zero deficit şi merge spre plus. Am observat şi noi o temperare a costului prin reducere dobânzii de politică monetară. Aşteptările sunt ca aceste demersuri sau tăieri să continue. Din nou spun, să fim puţin mai precauţi. Ele pot să continue în măsura în care pot să fie justificate. Însă, din ce am observat, şi nu e opinia mea de data asta, în mediul economic se discută despre un an nu neapărat uşor, anul viitor, mai ales dacă va creşte fiscalitatea, mai ales dacă va creşte TVA.
Potrivit acestuia, creşterea acestei taxei în orice economie „loveşte în primul rând persoanele cu venit scăzut”.
„Nu se poate discuta despre calitatea de redistributivitate a TVA. De unde se mai pot scoate resurse? Din bugetele locale. Faptul că autorităţile locale pot să dispună, oarecum discreţionar, de resurse şi au libertatea prin lege să majoreze taxele locale cu 50%/an ar însemna că acele autorităţi locale nu mai trebuie să vină la mijlocul anului către bugetul central să ceară fonduri suplimentare. Din ce am observat în ultimii 10 ani, consecinţa acestei libertăţi de a modifica taxarea a fost creşterea costurilor fixe la nivelul autorităţilor locale, adică salarii, ori nu cred că este neapărat înţelept. Nu este o critică, este o opinie constructivă. Însă, dacă nimeni nu mai spune niciodată că avem o problemă, nimeni nu va accepta că avem o problemă – şi vom continua să fim absolut fericiţi că nu avem nicio problemă”, a adăugat economistul.
Totodată, el a făcut referire la veniturile bugetare colectate, precizând că acestea nu au depăşit niciodată nivelul de 33-34% din PIB, indiferent de cine a fost la conducere, coaliţii de dreapta sau de stânga.
„În ceea ce priveşte TVA, nu contează cât de mare este taxa, nu contează cât de mult o scădem sau o creştem, unde suntem acum, contează cum colectăm. Am fost în afara UE, în afara NATO, am fost conduşi de coaliţii de stânga, de dreapta. Noi n-am colectat niciodată taxele, veniturile bugetare la un nivel mai mare de 33-34% din PIB. Niciodată, indiferent de cine am fost conduşi ca Guvern sau orientare politică, ceea ce mă face să cred, la modul cel mai sincer, că problema este colectarea, nu nivelul taxei. O creştere a taxării – şi asta o spun manualele, nu este opinia mea – nu aduce implicit o majorare a gradului de colectare, nu doar în România, nicăieri, pentru că există o primă reacţie a mediului de afaceri, de apărare – şi se încearcă evitarea: optimizări fiscale sau ce o mai fi pe acolo. Se găsesc soluţii pentru asta, slavă Domnului. Să nu vă imaginaţi că doar autorităţile au idei, ci şi mediul de afaceri are idei şi căuta să se apere. Şi nu e de condamnat, este absolut firesc să se întâmple aşa”, a adăugat Libocor.
Pe de altă parte, el a subliniat că moneda naţională în termeni reali este supraapreciată.
„S-a discutat despre posibilitatea depăşirii nivelului de 5 lei a cursului de schimb, să fie 5,03 – 5,04. Este absolut posibil, nu este absolut deloc imposibil, ca să mă joc cu cuvintele, însă hai să înţelegem că, în termeni reali, moneda naţională este supraapreciată. Dacă mă uit doar la deficitul extern, expresia schimburilor comerciale, nu pot să explic credibil această apreciere a cursului în termeni reali. Cursul se apreciază în momentul în care ai export, încasezi valută şamd, ori noi avem deficit acolo, deci noi plătim mai mult decât încasăm. Avem un deficit de 7% de acolo, cu 7% din PIB, 14-15% doar din cele 2 deficite gemene, de finanţat. (…) Vă dau un exemplu. Să ştiţi că, în momentul de faţă, vrând nevrând plătiţi un euro cu peste cinci lei în toată zona de utilităţi. Toate facturile sunt echivalent euro, pe care vi le încasează cineva la 5 virgulă ceva. Puteţi să vă uitaţi pe facturi. Depăşirea acestui prag de 5 lei este un lucru firesc. N-ar fi firesc dacă am vedea cursul acela bătut în cuie la 4,93 sau cinci sau cât o fi”, a adăugat economistul.
