România a cheltuit sume enorme pentru diverse programe de e-learning, dar scopul nu a fost calitatea şi eficienţa acestora ci doar utilizarea banilor şi transferul lor către “diverse buzunare”, astfel că şi acum lucrurile se fac “după ureche”, a arătat Adrian Călin, CEO Docentix, la Maratonul Profit.ro – Viitorul Educaţiei în România.
El a atras atenţia, totodată, că îmbunătăţirea situaţiei în educaţie presupune recunoaşterea problemelor, nu ascunderea lor sub preş, şi că una dintre acestea este aceea că profesorii nu-şi cunosc foarte bine menirea.
“Noi facem diverse transformări. Inclusiv în zona educaţiei, am avut această situaţie în pandemie cu soluţiile e-learning pe care le voiam implementate şi active. Şi am constatat cu această ocazie că noi avem profesori care nu au adrese de email. Noi încercam să facem zoom-uri fără să avem profesori cu competenţe digitale. Cu toate acestea, până în momentul pandemiei se investiseră milioane în e-learning în România. Când a venit momentul să le folosim, nu am putut. Pentru că nu eram pregătiţi, am dat banii de pomană”, a spus Adrian Călin.
El a făcut o paralelă între situaţia în care se găsea educaţia şi trecerea de la trăsură la automobil, în urmă cu peste 100 de ani.
“Avem senzaţia că a trece pur şi simplu de la trăsură la automobil este a schimba locul de pe banca trăsurii în fotoliul maşinii. Nu e aşa. Pentru că atunci când apare un automobil în locul trăsurii apar alte provocări, legate de siguranţă (automobilul merge cu viteză mai mare), trebuie să înveţi să ai anumite abilităţi de a conduce automobilul, să îl cunoşti etc. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu e-learningul. Am vrut să implementăm soluţiile crezând că pur şi simplu le punem profesorilor în braţe un instrument pe care ei nu au ştiut să îl folosească”, a afirmat el.
Pandemia a luat România prin surprindere, dar nu ar fi trebuit să se întâmple aşa, pentru că până la acel moment se investiseră deja suficient de mulţi bani pentru a avea un sistem e-learning ultraperformant.
“Motivul pentru care nu îl avem – şi aici trag un semnal de alarmă şi riscul este să supăr diverse personaje din zona educaţională pentru copii – este că nimeni nu s-a uitat de fapt la ce avem de făcut, ci la câţi bani vom cheltui şi la câţi bani vor rămâne în diverse buzunare. (….) Partea de e-learning, chiar dacă ar fi făcută acum aşa cum trebuie, temerea mea este că e făcută iarăşi pe genunchi. Pentru că noi nu avem experienţă în e-learning. La nivel de educaţie pentru copii noi avem doar nişte companii româneşti care fac după ureche. De exemplu, nu avem catalog digital”, susţine CEO-ul Docentix.
Schimbările fundamentale, cu impact şi sens, presupun recunoaşterea problemelor, nu ascunderea lor sub preş, iar principala problemă este aceea că profesorii nu-şi cunosc foarte bine menirea, conform sursei citate.
Exemplele date de Călin în această privinţă sunt un cadru didactic care se plângea că, după construirea unui teren de sport pentru copii, este prejudiciat prin aceea că şi-a pierdut locul de parcare, respectiv o învăţătoare care striga la copii şi peste care a intrat în clasă ministrul de atunci al Educaţiei, însoţit de o televiziunie, care, la rândul lui, a început să strige la respectivul cadru didactic.
“Dacă trag un semnal de alarmă, nu o fac pentru a spune că profesorii sunt personajul negativ ci pentru că este nevoie să schimbăm atitudini, şi asta se poate doar dacă recunoaştem problemele pe care le avem. Altfel, pornim de la premiza că toată lumea este de bună credinţă şi un profesor când intră în clasă se gândeşte la copii. Faptul că nu reuşeşte de fiecare dată să facă lucrurile aşa cum ni le dorim noi – eu ca părinte de exemplu – nu înseamnă că este rau intenţionat ci înseamnă că are nevoie de ajutor”, a încheiat Călin.
Adrian Călin este CEO al companiei Docentix România şi un nume cunoscut în domeniul e-learning-ului pentru adulţi. Cu o experienţă de peste 25 de ani în dezvoltarea de soluţii digitale de învăţare, el a adus în dezbaterea „Viitor pentru România: Educaţia între reformă şi realitate” o perspectivă pragmatică şi bine ancorată în nevoile reale de formare.
