Prof. Dr. Adriana Pistol, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie, a explicat într-un interviu acordat News.ro ce anume nu a fost respectat, în opinia sa, în gestionarea situaţiei grave apărute la Spitalul ”Sfânta Maria din Iaşi”, unde şase copii au murit în secţia de Terapie Intensivă, posibil din cauza infectării cu o bacterie. Protocoalele nu au fost respectate şi nu au fost aplicate din timp măsurile obligatorii care ar fi trebuit să oprească răspândirea bacteriei şi la alţi pacienţi din terapia intensivă, spune prof. Pistol. Mâinile personalului sunt poate unul dintre cele mai importante elemente în transmiterea de la un pacient la altul al unei infecţii, mai spune medicul, aşa că regulile de igienă trebuie să fie stricte tot timpul, cu atât mai mult dacă este vorba despre o secţie de terapie intensivă unde sunt internaţi copii. În acelaşi timp, spune Adriana Pistol, este foarte importantă instruirea personalului medical cu privire la toate tehnicile de implementare a unor dispozitive medicale în condiţii aseptice. Prof. Pistol a adus în discuţie şi numărul de epidemiologi existenţi în acest moment în cele peste 400 de spitale de stat: sunt în jur de 150, un număr în mod cert insuficient.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de Prof. Dr. Adriana Pistol:
Care este opinia dvs legat de ce s-a întâmplat la Spitalul Sfânta Maria din Iaşi?
Din punct de vedere uman, evident că vorbim de decese, şi mai ales decese care se referă la copii. Din punct de vedere epidemiologic trebuie subliniat faptul că, cel puţin chiar şi de la distanţă, pot să spun cu certitudine că anumite proceduri şi protocoale nu au fost respectate şi nu au fost implementate din timp măsurile care sunt obligatorii şi care ar trebui să fie cunoscute de toate unităţile sanitare din ţară, astfel încât să nu se răspândească această bacterie la toţi pacienţii din terapia intensivă, şi să se ajungă la numărul acesta de cazuri şi respectiv decese.
Ce fel de bacterie este Serratia Marcescens?
Serratia marcescens este o bacterie care poate să fie extrem de severă dacă infectează în special pacienţi care sunt deja imunodeprimaţi, cu nişte boli de fond, cum este şi cazul de la spitalul din Iaşi, şi care apare cu predilecţie în secţiile de terapie intensivă, este o bacterie destul de rezistentă în mediul înconjurător, are legătură cu toate procedurile invazive la care sunt supuşi pacienţii în secţiile de terapie invazivă, dar sigur că nu este o bacterie care să nu poată să fie limitată de măsurile pe care personalul trebuie să le ia atunci când identifică pentru prima dată o situaţie de colonizare, noi spunem colonizare atunci când descoperim în cadrul screeningului săptămânal, obligatoriu, conform legislaţiei existente pe care personalul trebuie să-l efectueze în secţiile de terapie intensivă şi după aceea cu implementarea de măsuri în special în mod evident izolarea cazului respectiv şi purtarea echipamentului de protecţie. Eu personal spun aşa de fiecare dată, întotdeauna mâinile personalului reprezintă poate unul dintre cele mai importante elemente în transmiterea de la un pacient la altul a unei infecţii, indiferent despre ce microb vorbim. De aceea, cu atât mai mult că este vorba de o secţie de terapie intensivă, cu copii şi care au o patologie severă de fond spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor înainte şi după fiecare manevră şi de la un pacient la altul, la care nu trebuie să umblăm la dispozitivele medicale decât după ce ne-am spălat, ne-am dezinfectat şi ne-am pus mănuşi este prima şi cea mai importantă metodă ca să prevenim asltfel de evenimente.
Raportarea s-a făcut mai târziu cu câteva zile de la identificarea primelor cazuri, cum vedeţi modul în care s-a făcut raportarea de către spital spre DSP şi care ar trebui să fie procedura din momentul în care identifici pe secţie?
În momentul în care se identifică un prim caz, trebuie să implementăm toate măsurile de a preveni răspândirea bacteriei respective la pacienţii care se află în acea secţie, cu toate procedurile specifice: echipament de protecţie, spălarea şi dezinfecţia mâinilor, izolarea pacienţilor, şi screeningul tuturor pacienţilor pentru a urmări eventuala apariţie şi la alţi pacienţi astfel încât să tratăm pacienţii în timp util, să nu dezvolte infecţii severe.
Adaug ceva ce este de bază: instruirea tuturor celor care lucrează acolo cu privire la toate tehnicile de implementare a unor dispozitive medicale în condiţii aseptice. Acest training permanent ca şi picătura chinezească este mai mult decât necesar, cu atât mai mult cu cât personalul se schimbă.
În ceea ce priveşte raportarea acestor infecţii în momentul în care constaţi că ai trei astfel de cazuri se numeşte focar şi nu ai reuşit prin metodele impuse care probabil că nu au fost suficiente la un moment dat, care probabil că nu au fost implementate corect de toată lume atunci raportarea trebuie efectuată. Raportarea către DSP se face numai în situaţie de focar.
Din punctul nostru de vedere, cei care lucrăm în epidemiologie, şi mai ales în epidemiologia de spital, întotdeauna o problemă în aplicarea unor măsuri mai drastice, inclusiv dacă se impune cu limitarea internărilor într-o anumită secţie sau mutarea pacienţilor într-un alt salon sau în alt corp de clădire unde am facilităţi asemănătoare întâlnim o reticenţă a personalului medical şi mai ales din partea managementului unei unităţi sanitare. Ori acest lucru trebuie înţeles: colaborarea şi înţelegerea de către manageri şi şefi de secţii a nevoii de a implementa aceste măsuri de limitare este esenţială.
Cu atât mai mult, orice unitate sanitară, tot în conformitate cu legislaţia şi ghidurile şi procedurile pe care le avem şi pe care trebuie să le aibă toate spitalele, mai ales că toate au trecut şi printr-un proces de acreditare, să nu uităm că putem oricând, chiar şi de la primul caz, dacă nu suntem siguri ce avem de făcut, să solicităm consultanţă de la direcţia de sănătate publică sau mai departe consultanţă de la Institutul Naţional de Sănătate Publică, de la centrele regionale care aparţin acestuia. Nu ne împiedică nimic să facem acest lucru.
Din păcate, nici atunci când au fost trei cazuri de infecţii ( n.red la Iaşi) nu a fost raportat focarul, trebuie văzut de ce nu a fost raportat şi trebuie înţeles faptul că raportarea acestor evenimente nu trebuie privită ca o culpă, neapărat, există astfel de infecţii în orice unităţi sanitare din lume, chiar în state foarte dezvoltate, şi nu trebuie să avem reţineri din acest punct de vedere.
Unitatea sanitară este una foarte bine dotată, cu o infrastructură nouă, arată foarte frumos doar că asta nu este nici pe departe totul atunci când vorbim de infecţii asociate actului medical. Procedurile şi modalitatea în care personalul medico-sanitar lucrează este mai mult decât esenţial. Aceşti oameni au nevoie de o pregătire permanentă să lucreze cu toate echipamentele şi dispozitivele medicale în condiţii de siguranţă pentru pacient.
Există protocoale care trebuie aplicate în spital, cine stabileşte, cine aplică aceste protocoale în spital?
Epidemiologul spitalului este cel care, prin consultarea ghidurilor naţionale – şi există ghid de supraveghere, ghid de intervenţie, există ghid pentru medicii care lucrează în laboratoarele de microbiologie, un punct esenţial într-o unitate sanitară, fără de care nu am şti care este circulaţia germenilor în unitatea sanitară. Există nevoia din ce în ce mai mare de a avea în toate spitalele un specialist de boli infecţioase care să îndrume medicii vizavi de utilizarea corectă a antibioticelor, iar serviciul care se ocupă de prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate asistenţei medicale este cel care particularizează la unitatea respectivă, pentru că nicio unitate nu este asemănătoare cu cealaltă, le implementează împreună cu nucleul de calitate care din nou este prevăzut legal şi trebuie să existe şi să efectueze audituri de calitate a serviciilor medicale în fiecare unitate sanitară, iar personalul medico-sanitar care nu respectă trebuie reinstruit, repregătit. Nu se poate realiza acest lucru fără sprijinul managementului, serviciul de prevenire şi limitare a infecţiilor se află în directa subordine, aşa spune legislaţia, a managerului care trebuie să ţină cont de aceste proceduri.
Orice unitate sanitară are obligaţia de a avea un comitet de prevenire şi limitare a infecţiilor care trebuie să fie format din toţi medicii şefi de secţie şi managerul unităţii, chiar mai mult decât atât, şi farmacist şi infecţionist.
Ele există din punct de vedere formal, garantat, iar colegii de la ANMCS, cei care fac acreditarea, le verifică de fiecare dată. Colegii de la Inspecţia Sanitară de Stat le verifică de fiecare dată. Problema este cât de serios în practică aceste persoane cu adevărat se întâlnesc, analizează şi decid împreună nişte măsuri să nu se ajungă la astfel de evenimente.
Ştim în acest moment câţi epidemiologi de spital are România?
Dat fiind că suntem în tot sistemul în jur de 300 maxim, nu mai mult de jumătate lucrează în spitale, avem 400 şi ceva de spitale. Este o mare nevoie de a crea cât mai multe posturi posibile pentru astfel de specialişti iar în situaţia în care se formează greu, trebuie un rezidenţiat, dacă putem, un medic din unitatatea sanitară respectivă, de preferinţă chiar un medic de terapie intensivă poate urma cursul de atestat, am dezvoltat cursuri de atestat pentru medici care să lucreze în acest domeniu, sigur că nu poate să ţină locul unui rezidenţiat dar poate să sprijine foarte mult unitatea sanitară, astfel încât să aibă minimum de informaţii necesare pentru a interveni cât de repede şi în situaţii limită să apeleze la epidemiologii de la direcţia de sănătate publică sau de la Institut. Încurajez pregătirea până când vom reuşi să avem în toate unităţile un număr suficient de specialişti.
