Rivalitatea de lungă durată dintre cele două branduri de fast-food se reflectă în alegerea amplasamentului, adesea dictată de comportamentul consumatorilor și de teoriile economice consacrate. Un exemplu elocvent pentru aceste strategii este modelul economic dezvoltat de Harold Hotelling.
Conform acestei teorii, companiile rivale se poziționează în locuri apropiate pentru a maximiza atracția clienților din aceeași zonă. Aceasta explică de ce Burger King preferă adesea să fie prezent aproape de McDonald’s.
Liderul pieței investește semnificativ în studii de piață pentru a găsi locații cu trafic pietonal intens și cu potențial profitabil pe termen lung. Așadar, Burger King beneficiază de cercetările prealabile ale concurentului său și își crește vizibilitatea fără cheltuieli suplimentare de marketing.
Prezența celor două restaurante în aceeași zonă oferă avantaje și clienților. Persoanele indecise pot alege între cei doi competitori o dată ajunși la fața locului, iar diversitatea opțiunilor răspunde nevoilor diferite ale grupurilor sau familiilor.
Astfel, prezența ambelor branduri, unul lângă celălalt, le asigură consumatorilor libertate de alegere. Deși există cazuri când McDonald’s deschide locații lângă un Burger King de succes, majoritatea inițiativelor sunt inversate, Burger King alegând să urmeze liderul, scrie incredibilia.ro.
Această dinamică subliniază o strategie de afaceri axată mai mult pe partajarea pieței deja validate decât pe extinderea în teritorii noi și riscante.
Prin această abordare, Burger King mizează pe un flux constant de clienți într-o zonă deja consacrată, în loc să riște incertitudinea în teritorii neexplorate.
