Alfabetizarea financiară joacă un rol esenţial pentru că le oferă indivizilor instrumentele necesare pentru a-şi gestiona mai bine resursele, dar contribuie şi la reducerea vulnerabilităţilor economice, la creşterea incluziunii şi la consolidarea mobilităţii sociale, potrivit unei analize postate pe site-ul Studii Financiare.
“Într-o lume din ce în ce mai divizată, există numeroşi factori ce contribuie direct sau indirect la aşezarea societăţii în percepţia celor din jur. Fie că vorbim de împărtăşirea aceloraşi valori, de cunoştinţe în acelaşi domeniu de activitate, de alfabetizare financiară, indivizii caută să găsească puncte comune pentru stabilirea de relaţii sociale în general şi economice în particular. Aceste relaţii construiesc grupuri sociale şi comunităţi. Deşi anumite forţe sociale contribuie la coeziunea indivizilor şi la consolidarea grupurilor, există, în egală măsură, factori distructivi care pot eroda aceste structuri colective şi favoriza fragmentarea socială. Dacă nu cultivăm coeziunea în mod conştient – prin solidaritate, empatie, investiţie în alfabetizare (inclusiv financiară) şi în comunicare deschisă – aceste structuri sociale sunt vulnerabile şi pot deveni tot mai fragmentate”, se arată în analiza realizată de Valentin Ionescu, preşedintele Institutului de Studii Financiare (ISF) şi Ieronim Ştefan, coordonatorul departamentului educaţie financiară din ISF, scrie Agerpres.
Potrivit sursei citate, coeziunea este posibilă doar cu eforturile potrivite, în caz contrar existând riscul ca societatea să se rupă în grupuri tot mai izolate şi antagonice.
Autorii analizei arată, în context, că una dintre problemele cu care se confruntă omenirea în prezent este dată de inegalitatea economică. Conform OECD (2023) “inegalitatea economică se referă la diferenţele de venituri şi avere între indivizi, gospodării sau grupuri dintr-o societate .” În ultimii ani, inegalitatea economică pare să fi devenit un fenomen care duce la divizarea societăţii, la împărţirea pe categorii de venit între bogaţi şi săraci, ceea ce conduce la excluziune socială”, precizează reprezentanţii ISF.
În context, ei amintesc faptul că această problemă nu este nouă, omenirea s-a confruntat cu asemenea situaţii pe tot parcursul istoriei, iar neacordarea atenţiei cuvenite acestui fenomen a dus de multe ori la conflicte ce au scăpat de sub control, manifestate chiar prin violenţe de stradă.
Conform analizei, într-o lume concentrată mai mult pe excepţii şi pe ce nu funcţionează decât pe ceea ce urmează cursul dezvoltării în mod natural şi continuu, atenţia se mută în mod indirect la inegalitate pentru că aceasta pare a fi o problemă cu care se confruntă o parte semnificativă a societăţii.
“Inegalitatea economică nu este doar o chestiune morală, ci un risc concret pentru stabilitatea socială, coeziunea comunitară şi dezvoltarea sănătoasă a democraţiilor. Am remarcat de multe ori că indivizii caută să învinovăţească statul sau pe oricine altcineva pentru neajunsurile lor şi consideră că alţii ar trebui să le rezolve problemele financiare, însă veniturile şi averea nu vin ca un dat, ci trebuie gestionate de aşa natură încât să lucreze în favoarea noastră. Statul nu are rolul şi nici obligaţia de a ne transforma din săraci în bogaţi, ci de a oferi măsurile necesare pentru ca noi să găsim soluţii la situaţiile cu care ne confruntăm prin asigurarea accesului la un cadru educaţional corespunzător, la incluziune financiară, la informaţii relevante şi reale, la combaterea fake news-urilor, şi aşa mai departe. Este necesară intervenţia statului în ceea ce priveşte grupurile vulnerabile, cu scopul de a echilibra situaţia economică, însă o excepţie nu trebuie transformată într-o obligaţie. Societatea trebuie să echilibreze două perspective complementare, nu contradictorii: Individul responsabil vs. rolul statului şi ce oferă statul – sprijin pentru autonomie, nu supărare”, menţionează autorii.
Cercetarea arată că, deşi un anumit grad de inegalitate este inerent în economiile de piaţă, creşterea accentuată a decalajelor poate submina coeziunea socială, echitatea oportunităţilor şi stabilitatea economică pe termen lung. Creşterea accentuată a decalajelor nu doar că amplifică inechităţile, ci pune în pericol însăşi structura şi stabilitatea societăţii. Economistul Stiglitz, citat în document, argumentează că inegalitatea severă degradează încrederea în sistemele democratice şi în statul de drept, pe măsură ce bogăţia conferă influenţă disproporţionată asupra politicii.
“Orice acţiune are o reacţiune, iar inegalitatea economică din secolul XXI a apărut ca urmare a unei serii de cauze precum: globalizarea – ceea ce duce la relocarea producţiei în ţări care permit costuri mai mici; progresul tehnologic – a favorizat forţa de muncă înalt calificată; diferenţele în educaţie şi competenţe; accesul inegal la active precum: proprietăţi, terenuri, investiţii. Globalizarea nu este în sine un factor negativ deoarece umanitatea este nevoită să evolueze şi să găsească soluţii privind eficientizarea şi eficacitatea muncii, dar orice schimbare influenţează în diverse modalităţi mersul normal al lucrurilor. De asemenea, progresul tehnologic este necesar într-o societate orientată spre evoluţie şi prosperitate. Diferenţele în educaţie şi competenţe reprezintă atât o cauză, cât şi un factor de perpetuare a inegalităţii economice. Accesul inegal la educaţie generează şanse inegale pe piaţa muncii, iar pe măsură ce creşte cererea pentru competenţe digitale şi abilităţi transversale (soft skills), aceste decalaje se adâncesc”, se precizează în analiză.
Autorii consideră că persoanele care, din diverse motive, nu reuşesc să se adapteze noilor cerinţe ale pieţei muncii riscă să întâmpine dificultăţi în găsirea unui loc de muncă sau chiar să fie excluse din circuitul economic.
“Mai sus am expus câteva cauze macroeconomice, iar dacă facem trecerea la nivel micro accesul la investiţiile pe piaţa de capital este condiţionat în mare parte de lipsa sau slaba educaţie financiară deoarece există un mit în care o mare parte din populaţie crede, şi anume “Pentru a investi este nevoie de mulţi bani!”. Acest lucru nu este adevărat deoarece este permisă tranzacţionarea pe piaţa noastră de capital şi cu sume mici, de ordinul zecilor sau sutelor de lei. Cheia pentru a deţine un portofoliu investiţional este construirea unui comportament în acest sens, bazat pe disciplină financiară şi diversificare. Mai multe detalii şi paşii necesari pot fi oferite / oferiţi de brokerii de investiţii autorizaţi de ASF care se regăsesc atât pe site-ul Autorităţii, cât şi pe site-ul BVB. Investiţiile pe piaţa de capital sunt accesibile oricui, chiar şi cu sume modeste – mitul conform căruia ai nevoie de “mulţi bani” pentru a începe este depăşit”, arată Valentin Ionescu şi Ieronim Ştefan.
Inegalitatea economică dă naştere unor efecte negative multiple, precum reducerea încrederii în instituţiile statului, creşterea tensiunilor sociale şi politice, productivitate mai scăzută şi încetinirea creşterii economice.
“Inegalitatea economică afectează multe domenii şi indivizi, iar reglarea ei poate fi asigurată printr-o educaţie financiară corespunzătoare. Aceasta este un cumul de factori precum cunoştinţe, comportament şi atitudini care corelate cu disciplina financiară şi delimitarea clară a nevoilor de dorinţe, poate face ca resursele noastre financiare să reprezinte un aliat în construirea eficientă a averii, ori gestionarea corectă a bugetului. De asemenea, elaborarea politicilor publice de protecţie socială precum sistemele de asistenţă socială bine direcţionate care să sprijine incluziunea economică şi salarii minime echitabile pot fi factori ce combat eficient inegalitatea economică. Educaţia financiară corelată cu comportamentul financiar sănătos şi politicile sociale echitabile sunt elemente-cheie în reducerea inegalităţii economice. Prin combinarea acestor componente – cunoştinţe financiare, disciplină în gestionarea banilor şi politici publice bine ţintite – societăţile pot transforma resursele individuale în oportunităţi de creştere şi incluziune. Prin urmare, abordarea sistemică a inegalităţii economice trebuie să includă educaţie financiară, incluziune reală şi politicile sociale eficiente, care împreună contribuie la echitabilitate, stabilitate economică şi dezvoltare durabilă”, se menţionează în analiză.
Conform sursei citate, corecta gestionare a bugetului personal ne poate face mai rezilienţi la şocurile economice şi reduce inegalitatea economică. De asemenea, transparenţa şi guvernanţa incluzivă asigură construirea unui mediu ce reduce corupţia şi accesul inegal la active în toate formele lor.
“Prosperitatea autentică nu este doar despre acumularea individuală, ci despre o creştere economică inclusivă şi durabilă, din care beneficiază întreaga comunitate. În contextul creării unor comunităţi bine informate, prosperitatea partajată devine un motor al coeziunii sociale, al echităţii şi al stabilităţii pe termen lung. Inegalitatea economică nu poate fi combătută doar prin intervenţii punctuale, ci necesită o abordare sistemică, coerentă şi pe termen lung. În acest cadru, alfabetizarea financiară joacă un rol esenţial: nu doar că le oferă indivizilor instrumentele necesare pentru a-şi gestiona mai bine resursele, dar contribuie şi la reducerea vulnerabilităţilor economice, la creşterea incluziunii şi la consolidarea mobilităţii sociale. O societate în care educaţia financiară este accesibilă tuturor este o societate în care inegalitatea nu este o condamnare, ci o problemă care poate fi corectată”, se mai precizează în documentul citat.
