Războiul care a început pe 24 februarie 2022 nu a fost „inevitabil”, a fost „rezultatul alegerii unei singure persoane de la Kremlin”, a declarat, marţi, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Ihor Prokopciuc.
El a participat la un eveniment care a marcat 1.000 de zile de la începerea invaziei Rusiei în Ucraina, alături de mai mulţi diplomaţi, militari şi membri de familie ai unor soldaţi ucraineni care sunt încă prizonieri de război.
La eveniment a fost proiectat documentarul „People of Steel” („Oameni de Oţel”), de Serhii Fomenko, producţie care prezintă drama celor care au apărat Mariupolul în primele luni ale invaziei. Filmul este şi o platformă pentru cauza eliberării prizonierilor de război ucraineni.
„Marcăm o bornă sumbră – 1.000 de zile de când, dimineaţa foarte devreme, pe 24 februarie 2022, rachete ruseşti au început să lovească oraşele din Ucraina, unde oamenii dormeau, şi zeci de mii de soldaţi ruşi au început să traverseze graniţa în Ucraina, din diverse direcţii. Acest război nu a fost inevitabil. Acest război a fost rezultatul alegerii unei singure persoane de la Kremlin care a decis că va lansa un război de agresiune, cel mai mare război din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial”, a afirmat ambasadorul.
Ihor Prokopciuk a evocat că un factor important al rezistenţei ţării sale a fost solidaritatea care a venit din partea multor state.
Ambasadoarea SUA, Kathleen Kavalec, a evidenţiat eforturile SUA şi ale altor ţări din lume pentru a susţine Ucraina.
„Statele Unite ale Americii au stat alături de Ucraina în aceste 1.000 de zile. Dar nu suntem singuri. Peste 50 de ţări au venit în ajutorul Ucrainei, deoarece lupta ucrainenilor este una pentru libertate, împotriva celor care preferă o lume condusă de forţa pumnului”, a spus ea.
Kavalec a adăugat că SUA a acordat Ucrainei un ajutor de aproximativ 100 de miliarde de dolari în această perioadă, iar restul ţărilor au contribuit, împreună, cu o sumă şi mai mare. În aceste condiţii, Rusia este izolată, sub sancţiuni, slăbită militar.
Ambasadorul Canadei la Bucureşti, Gavin Robb Buchan, a afirmat că „ne costă mai mult să nu susţinem Ucraina pe termen lung, decât să o susţinem”.
Înaintea proiecţiei filmului au transmis mesaje membri ai familiilor de prizonieri de război – Iana Mitkevici şi Tatiana Duciuk.
Tatiana Duciuk a povestit că fratele ei, Andrei, care a luptat în Mariupol, este prizonier de aproape trei ani. „Cu o lună înainte de război, fratele meu a suferit o hemoragie cerebrală, după o lovitură. După ce şi-a încheiat tratamentul, când a început războiul, a mers fără ezitare să ne apere ţara. A considerat că este datoria lui să îşi apere casa, copilul, părinţii şi pe noi toţi”, a spus ea.
În prezent, familia nu ştie nimic despre soarta bărbatului, decât că a fost în mai multe colonii penitenciare din Rusia. „El şi camarazii lui sunt în iad”, a afirmat Tatiana Duciuk.
Iana Mitkevici a adăugat că a rămas în România după ce maşina cu care a fugit din calea războiului s-a stricat. Iniţial şi-a promis că nu va părăsi Ucraina, de dragul soţului său care lupta pe front. În momentul invaziei ruse, el era la Mariupol.
Mitkevici a povestit că s-a răzgândit când o rachetă a căzut pe strada lor din Nikolaev, iar din cauza şocului copilul său de patru ani a încetat să mai vorbească.
Cu timpul, a spus ea, copilul său a început să vorbească, dar cu greutate şi repetă obsesiv o întrebare: „Unde e tata?”.
Iana Mitkevici a venit la eveniment cu două fotografii ale soţului său – una dinaintea captivităţii, iar alta din timpul prizonieratului, pe care a găsit-o pe platforma online Telegram.
„Trebuie să luptăm pentru fiecare soldat al nostru, dar este foarte greu şi nu avem rezultate singure. Eu şi Tatiana suntem aici să cerem ajutor lumii democratice”, a făcut apel Iana Mitkevici. AGERPRES/(A – autor: Oana Ghiţă, editor: Mihai Simionescu, editor online: Andreea Lãzãroiu)
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO
