Ministerul Educaţiei a comentat posibilitatea ca sindicatele să boicoteze examenele de simulare naţională, afirmând că înţelege nemulţumirile cadrelor didactice, însă, în acelaşi timp, îşi manifestă încrederea că toţi cei implicaţi în organizarea şi derularea acestor activităţi vor acţiona în ”beneficiul copiilor”. În replică, sindicatele din învăţământ, afirmă că ministerul şi inspectoratele şcolare invită cadrele didactice la ”responsabilitate profesională, discurs pe care îl consideră ”profund ipocrit”, respingând categoric ”încercarea autorităţilor de a folosi interesul elevilor ca scut pentru propriile eşecuri manageriale şi legislative”..
Sindicaliştii remarcă faptul că MEC şi inspectoratele şcolare îi invită, prin adrese oficiale, să dea dovadă de ”responsabilitate profesională”, amintindu-le că educaţia şi sprijinul acordat elevilor trebuie să rămână ”o prioritate”.
”Este un discurs profund ipocrit, rostit de reprezentanţii unui aparat de stat care a legiferat, cu bună ştiinţă, iresponsabilitatea faţă de viitorul copiilor noştri. Înainte de a cere echilibru şi dedicare din partea profesorilor epuizaţi şi ignoraţi (de 8 luni protestăm în stradă), invităm Guvernul şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării să îşi asume propriul APEL LA IRESPONSABILITATE, pe care l-au transformat în literă de lege. De fapt, prin toate măsurile luate în ultima perioadă, Guvernul este cel care distruge, cu bună ştiinţă, educaţia”, spun ei, prezentându-şi argumentele.
Ei invocă:
1. Iresponsabilitatea „austerităţii” (Legea 141/2025)
Măsurile fiscal-bugetare adoptate anul trecut au lovit direct în calitatea actului educaţional, demonstrând că pentru decidenţi, elevii sunt doar cifre de tăiat într-un tabel:
- Aglomerarea claselor: Limitele maxime de elevi au fost crescute artificial (până la 24 la învăţământul primar, 28 la gimnaziu şi 30 la liceu), cu posibilitatea majorării lor prin simple derogări. Cum se poate asigura o evaluare corectă şi o pregătire riguroasă într-o clasă suprapopulată?
- Comasarea forţată a şcolilor: Peste 500 de unităţi de învăţământ şi-au pierdut personalitatea juridică peste noapte, distrugând comunităţi şcolare întregi sub pretextul economiilor la buget.
- Majorarea normei didactice: Creşterea orelor de predare obligatorii reprezintă o tăiere mascată a veniturilor şi o cale sigură spre epuizarea fizică şi psihică a cadrelor didactice. Un profesor suprasolicitat nu poate oferi, fizic, „sprijinul prioritar” pe care MEC îl cere pe hârtie.
2. Iresponsabilitatea drepturilor prorogate (Legea Învăţământului Preuniversitar nr. 198/2023)
Legea care trebuia să reformeze sistemul a devenit un simplu catalog de promisiuni amânate la nesfârşit. MEC ne cere să acţionăm „în beneficiul copiilor”, dar Guvernul refuză sistematic să aplice exact articolele care i-ar ajuta real pe aceştia:
- Subfinanţarea cronică: Alocarea a 15% din Bugetul General Consolidat pentru educaţie rămâne o utopie, articolul fiind constant prorogat. Nu poţi cere performanţă europeană cu bugete de avarie.
- Lovirea directă în corpul profesoral: Suspendarea reducerii normei de predare cu 2 ore pentru profesorii cu peste 15 ani vechime şi gradul I demonstrează adevăratul „respect” purtat celor care stau la catedră.
”Simulările examenelor naţionale sunt un moment esenţial. Însă la fel de esenţial este ca elevii să înveţe în clase aerisite, în şcoli sigure, finanţate corespunzător, alături de profesori respectaţi şi motivaţi. Cadrele didactice îşi fac datoria în fiecare zi, în ciuda piedicilor puse chiar de propriul minister.
FSE „SPIRU HARET” şi FSLI refuză să mai accepte şantajul emoţional ca politică educaţională de stat. Adevărata responsabilitate ar trebui să înceapă la Guvern şi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Până când legile nu vor fi aplicate în favoarea sistemului, apelurile la „dedicare” din partea autorităţilor rămân doar zgomot de fond menit să acopere un management dezastruos”, conchid sindicatele din educaţiei într-un comunicat comun.
–>
