Nivelul de alfabetizare financiară influențează direct reziliența economică și comportamentele de consum, iar România și Polonia ilustrează două modele diferite de implementare a educației financiare, arată o analiză comparativă realizată de reprezentanți ai Institutului de Studii Financiare (ISF).
Analiza semnată de Valentin Ionescu, director în cadrul ISF, Marian Siminică, director executiv ISF, și Ieronim Ștefan, coordonator al Departamentului de Educație Financiară din cadrul ISF, subliniază că, deși ambele state au strategii naționale de educație financiară și derulează programe în colaborare cu instituții precum Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Bursa de Valori București sau sectorul bancar, diferențele apar la nivel de implementare și acces la publicul larg.
‘În noua lume a tehnologiei și vitezei de reacție, produsele și serviciile financiare se tranzacționează adesea, fără să se mai țină seama de o analiză a necesității acestui lucru. Astfel, o mare parte din populație nu distinge în mod clar nevoia de dorință. Deși pare un clișeu, o parte a populației României asimilează educația financiară cu zgârcenia, ceea ce este complet eronat. Suntem de părere că, dacă dorim să avem controlul asupra banilor noștri, este nevoie de o educație financiară corespunzătoare. În caz contrar, banii sunt risipiți într-un mod nu tocmai util iar în multe cazuri nu mai rămân resurse financiare pentru ceea ce este necesar’, susțin autorii.
Potrivit datelor citate din evaluările OECD/INFE, România se află în zona inferioară a clasamentelor internaționale privind alfabetizarea financiară, ocupând locul 37 din 40 în 2020 și locul 35 din 39 în 2023, în timp ce Polonia se situează în zona mediană. Ambele țări au înregistrat însă ușoare îmbunătățiri ale scorurilor, România cu +0,6 puncte procentuale, iar Polonia cu +0,4 puncte procentuale.
Autorii analizei arată că, în România, programele de educație financiară sunt numeroase și vizează elevi, studenți, antreprenori și profesori, prin inițiative precum SmartFIN@ISF, Academia de Investiții sau programe derulate în parteneriat cu sistemul bancar și universitățile. Cu toate acestea, educația financiară rămâne preponderent fragmentată și dependentă de proiecte punctuale.
În schimb, Polonia este prezentată ca un exemplu de abordare integrată, în care educația financiară este inclusă mai coerent în politici publice, strategii regionale și programe educaționale. Printre exemplele menționate se află programe derulate de Bursa de Valori din Varșovia (GPW) și inițiative de tip FINLIT, care utilizează bibliotecile publice ca centre de formare pentru adulți, inclusiv din mediul rural.
Analiza evidențiază și diferențe privind integrarea educației financiare în sistemul de învățământ. Dacă în Polonia aceasta este inclusă în mod sistematic în curricula națională, cu module dedicate bugetului personal, taxelor și antreprenoriatului, în România demersurile sunt preponderent opționale sau desfășurate prin programe extracurriculare.
Un alt element comparat este gradul de intermediere financiară. Polonia este descrisă ca având un sistem financiar mai profund integrat în economie și o piață de capital mai dezvoltată, în timp ce România se menține la un nivel redus al intermedierii financiare la nivelul Uniunii Europene, cu participare mai scăzută a populației pe piețele de capital.
Autorii subliniază că diferențele nu țin exclusiv de nivelul de cunoștințe, ci de caracterul sistemic al educației financiare. În Polonia, aceasta este descrisă ca fiind mai practică și mai bine integrată în societate, în timp ce în România rămâne concentrată în principal în mediul educațional formal.
Totodată, analiza arată că o eventuală îmbunătățire a poziției României în clasamentele OECD ar presupune extinderea educației financiare dincolo de sistemul școlar, creșterea accesului în comunități vulnerabile și tranziția de la proiecte punctuale la o abordare sistemică, similară modelelor aplicate în Polonia.
