Europa se trezeşte din pumni, în anul 2024 – an care ar putea fi de graţie doar dacă chiar se produce trezirea şi continentul nu se culcă la loc – între doi boxeri de super-grea, America şi China. … Ba mai mult, U.E. se trezeşte că încasase pumnii fiind doar arbitru, nu şi concurent în ring.
Vom numi aici EUROPA nu continentul geografic (care se întinde până la Munţii Urali şi ar include maleficul imperiu fascist de la răsărit), ci doar Europa în formula ei unificată politic – într-un lax federalism -, anume “Uniunea Europeană” sau alternativ Europa în sens mai larg, ca piaţă comună ce include în “spaţiul economic” şi Regatul Unit (UK) Britanic, Norvegia, Elveţia, Norvegia, Islanda ş.a.
Secretul lui Polichinelle, pierderea competitivităţii Europei şi în special a Uniunii Europene după un prim sfert de secol XXI deja scurs, a fost documentat în două celebre rapoarte coordonate de excepţionali economişti, foştii prim-miniştri “tehnocraţi” ai Italiei Enrico Letta (aprilie) şi Mario Draghi (septembrie), ultimul având ascendentul şi de Guvernator-şef la Băncii Centrale Europene (ECB) la vreme de criză.
Nu voi face aici şi acum analiza rapoartelor, ample şi ofertante, ci voi juxtapune concluziile lor rapide cu ce se vede dinspre două topuri relevante: al miliardarilor lumii (ţinut de Bloomberg, septembrie a.c.) şi cel al capitalizărilor bursiere ale celor mai mari 50 de companii de pe continent la început de an 2024.
Raportul lui Enrico Letta, intitulat „Mult mai mult decât o piaţă” („Much More Than a Market”), explorează ideea că Uniunea Europeană trebuie să fie percepută şi tratată nu doar ca o entitate economică, ci şi ca un actor politic, social şi global major. Echipa condusă de Letta argumentează că Europa trebuie să îşi depăşească dimensiunea pur economică, evoluând către o uniune politică şi socială mai integrată. Enrico Letta le propune liderilor UE să integreze Telecomunicaţiile, Energia şi Finanţele şi propune cea de-a 5-a libertate* a pieţei unice, consacrată Inovării (CaleaEuropeana.ro).
- Acum 15 ani, Europa avea leitmotiv Directiva BOLKENSTEIN de liberalizare a circulaţiei serviciilor. Nu sunt convins că piaţa comună a finalizat încă această liberalizare (şi succesul României la CJUE contra “Mobilitate 1” pe TIR-uri îmi confirmă asta: a fost un abuz ca şoferii noştri să se întoarcă la 8 săptămâni).
Tot ca observaţie personală, primul mare test al conştientizării acestor realităţi menţionate de Letta a fost picat recent, politicienii Germaniei opunându-se preluării Commerzbank de către rivala UniCredit.
Draghi: cele “10”, de fapt 12 domenii, cu 3 din ele însumate sub umbrela “Digitalizare şi tehnologii avansate”, politici sectoriale analizate de Mario Draghi sunt – şi le citez din CursdeGuvernare.ro –: Energie / Materii Prime rare / Digitalizare şi tehnologii avansate (Reţele Broadband de mare viteză şi de capacitate, Inteligenţă Artificială şi Computing, Semiconductori) / Industrii Energo-intensive / Tehnologii Verzi / Automotive / Apărare / Spaţiu / Farma / Transport.
Politicile Orizontale sunt: ”Accelerarea Inovaţiei / Reducerea decalajului de Competenţe / Investiţii sustenabile / Relansarea Competiţiei / Întărirea Guvernanţei„.
Europa nu stă chiar rău, având mulţi “campioni” în mare parte din aceste 12 (10) sectoare “verticale” enumerate mai sus, doar că nu mai dictează de mult timp agenda globală; fie are jucători prea mici, de nişă, fie nu controlează întreg lanţul de valoare (de la materia primă critică la clientul final) şi – mai relevant în ziua de azi – de integrare a noilor invenţii şi IP “proprietate intelectuală” (adică materia primă principală a secolului XXI) în produse finale. Iar toate acestea se văd la “turnesolul” Burselor.
Aş aminti rapid Spaţiul, unde America şi China au proiecte ambiţioase de trimis astronauţi / taikonauţi pe Lună, apoi pe Marte, Rusia ca succesor al URSS încă are ceva capabilităţi şi propriul său modul din Spaţia Spaţială Internaţională, vin tare din urmă India sau Japonia sau Emiratele Arabe Unite; în acest timp, Europa cu ESA abia devine partener non-cheie al unora din misiunile ambiţioase amintite mai sus.
Pentru a vedea dintr-o privire, “at a glance”, cum percepe investitorul de piaţă de capital / bursă de acţiuni, european, american sau asiatic (aici nu prea există graniţe) performanţa bătrânului continent, să analizăm cele două topuri, menţionez că sunt dinamice, se schimbă de la o zi la alta, odată cu cotaţiile de pe burse; dar nu atât de dramatic încât scurta analiză ce urmează să nu fie relevantă:
Topul Bloomberg al celor mai bogaţi oameni din lume în toamna anului 2024 arată aşa:
Sursa: Top 30 miliardari Bloomberg Septembrie 2024
Dacă numărăm steagurile, vedem că 20 din 30 sunt din America (SUA)! Din restul de 10, doar 5 sunt din Europa (toţi din U.E. – asta nu e rău!), mai precis 4 Franţa (fondatorul conglomeratului lider pe lux LVMH şi moştenitorii L’Oreal şi Chanel) şi 1 Spania (fondatorul Zara).
Asia are doar 4, din care 2 India, 1 Japonia şi doar 1 gigantică China (ale cărei burse de valori din Shanghai şi Shenzhen scăzusera cu cca. 45% de 5-6 ani până la recentul pachet de stimulare fiscală şi monetară). America Latină completează cu fostul nr. 1 mondial, magnatul comunicaţiilor din Mexic.
Dar ceea ce este şocant este că, din Europa, exponenţii unor mari economii & pieţe de capital (Londra a fost decenii nr. 1 şi abia acum e depăşită de Paris, Elveţia e mereu în toate topurile financiare), avem la miliardari: UK zero / Germania zero / Italia zero / Elveţia zero / Olanda zero / Suedia zero! Poate nu mă miră Germania şi Italia, sau Suedia, pentru că “INDUSTRIA” MID-TECH, supusă concurenţei globale (asiatice în principal), nu mai are de mulţi ani marje care să susţină mari capitalizări bursiere.
În plus, companiile europene care i-au făcut bogaţi pe cei amintiţi mai sus sunt grozave, au un marketing fabulos şi nu pot fi numite “ale trecutului,” pentru că hainele, moda şi luxul sunt atemporale. Dar, în niciun caz, nu pot fi numite “ale viitorului”; nu au tehnologie de vârf la bază (deşi o folosesc în afaceri şi producţie) şi, mai important, nu au capacitatea de scalare a IT-ului american sau chinez.
Aşadar, aici, la miliardari, nu găsim niciunul din cele 12 (10) sectoare de vârf / critice enumerate de echipa Mario Draghi, nici cele 3-4 necesare a fi integrate şi reformate de către raportul echipei Enrico Letta.
Să vedem câte din aceste sectoare găsim în clasamentul următor, cel de companii-campion pe continent.
TOP 50 al companiilor cu mari capitalizări bursiere din Europa, realizat de un specializat în asta, se regăseşte în infograficul de mai jos; ca orice top bursier, este volatil.
Sursa: CompaniesMarketCap.com
Constatăm că, dacă eliminăm din clasament, din infografic, pe cele 10 din UK* şi 7 din Elveţia şi vreo 5 filiale din Irlanda / Olanda / Elveţia ale unor companii SUA sau Africa de Sud (Accenture, Prosus, Eaton, Medtronic, Chubb), plus una din Norvegia, rămânem doar cu x27, puţin peste jumătate din ţări U.E.! A 11-a din UK şi cea mai mare e de fapt din Germania, cu sediul global mutat de câţiva ani în Irlanda
Doar x27!!! – din care Franţa x12 (cu Airbus ** cu tot), Germania x8 (cu tot cu “fugarul” Linde), Spania 1, Olanda în mod real doar 1 (dar campion pe echipamente pentru semiconductori / microprocesoare şi nr. 3 în top), Suedia un meritoriu x2, Italia doar 1/2 (Stellantis**), Belgia 1/2 (jumătate este de fapt acţionariat Brazilia), iar Danemarca unul singur (însă liderul absolut, compania farma lider la slăbit). Airbus şi Stellantis (fuziunea Fiat şi Chrysler cu PSA Peugeot-Citroën, ce deţinea şi Opel) sunt înregistrate în Ţările de Jos (Olanda), probabil din raţiuni fiscale şi de legislaţie mai prietenoasă.
Din aceste 27 de companii ale ţărilor U.E., dacă facem un “ciur al lui Eratostene” cu sectoarele enumerate de Draghi & Letta, rezultă că eliminăm x7 (x4 mari franceze de lux sau FMCG, una din Spania şi una din Belgia, dar şi holdingul InvestorAB din Suedia, ce are deja campionul numărat – Atlas Copco), aşa că rămân doar 20 de campioni din topul 50 al continentului.
Mai mult, aceste companii, deşi sunt mari şi grozave fiecare în sectorul ei, nu se compară cu cele de peste ocean, mai ales cu cele ce domină acum revoluţia digitală, numite generic “The Magnificent Seven”. Iar A.I.-ul – ca al 3-lea val al revoluţiei tehnologice IT – abia a pornit.
(Material realizat de Radu Limpede)
