Opera Naţională din Grecia şi-a deschis sezonul de vară 2025 la Odeonul lui Herodes Atticus cu o nouă producţie grandioasă a operei „Turandot” de Puccini, în regia lui Andrei Şerban.
Renumit pentru montările sale revoluţionare de operă, aclamatul regizor româno-american a colaborat pentru prima dată cu celebra scenografă Chloe Obolensky.
Cu o distribuţie internaţională, această operă emblematică îmbină frumuseţea lirică şi grandoarea imperială într-o poveste atemporală despre ghicitori, dragoste şi transformare.
„5000 de spectatori la premiera lui Andrei Şerban de la Atena cu opera Turandot ovaţionează minute în şir şi pe black market s-a vândut un bilet cu 1.300 euro! Dar dacă prin absurd comisia UNITER ar fi fost prezentă ca la Mary Stuart ar fi declarat ca a fost mult zgomot pt nimic”, a scris regizorul român pe Facebook, alături de o fotografie cu amfiteatrul.
Turandot, ultima operă a lui Giacomo Puccini, este cea mai măreaţă dintre toate. Partitura combină elementele uşoare ale commediei dell’arte cu lirismul profund care caracterizează toate operele lui Puccini, împreună cu un sentiment de grandoare care reflectă o versiune fantastică a Chinei imperiale. Recunoscând schimbările care au avut loc în peisajul muzical de la începutul secolului al XX-lea, compozitorul a ales să îşi diferenţieze creaţia urmând noi căi muzicale. Prin urmare, în ciuda faptului că această operă îşi are fără îndoială rădăcinile în secolul al XIX-lea, limbajul său muzical inovator o plasează printre cele mai bune capodopere ale secolului al XX-lea.
Compoziţia operei nu a fost niciodată finalizată, Puccini decedând în 1924, la vârsta de 65 de ani. În ultima sa întâlnire de adio cu Arturo Toscanini, maestrul şi directorul artistic de la Scala din Milano la acea vreme, compozitorul a prezis că „opera mea va fi prezentată neterminată; cineva va urca pe scenă şi va spune publicului: „În acest moment, compozitorul a murit”. Opera a fost în cele din urmă finalizată, conform schiţelor lui Puccini, de compozitorul Franco Alfano în 1926, sub supravegherea lui Toscanini, care anunţase premiera de la Scala drept „evenimentul secolului”.
