Viața lui Ming nu a fost lipsită de provocări. De-a lungul secolelor, el a „trăit” tăcut pe fundul oceanului, în timp ce lumea de la suprafață trecea prin transformări uriașe. A fost martor tăcut al Renașterii, a supraviețuit Revoluției Industriale și a „văzut” din adâncuri cum omenirea a traversat ambele Războaie Mondiale.
În timp ce războaiele făceau ravagii și imperiile veneau și plecau, Ming a continuat să meargă înainte, constant și complet imperturbabil. E vorba despre cel mai longeviv organism individual documentat din istorie
Ming, în caz că vă întrebați, era un quahog oceanic (Arctica islandica). Adică o specie de scoici comestibile, originară din Oceanul Atlanticului de Nord și care este recoltată în scopuri comerciale ca sursă de hrană.
La vârsta de 507 ani, oamenii de știință cred că a fost cel mai bătrân animal individual care a fost documentat vreodată.
Scoica a fost culeasă de pe coasta Islandei în 2006. Oamenii de știință conduși de o echipă de la Universitatea Bangor din Marea Britanie au reușit să îi stabilească vârsta prin analizarea modelelor unice de creștere de pe cochilia sa, un procedeu asemănător cu numărarea inelelor unui trunchi de copac.
O numărătoare inițială a inelelor a sugerat că scoica avea o vârstă record de 405-410 ani. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, o analiză secundară a arătat că scoica avea cel puțin 507 ani, potrivit iflscience.com.
Scoica a fost botezată „Ming” de către jurnaliști în semn de omagiu adus dinastiei Ming din China, care era încă la peste un secol distanță de prăbușirea sa, atunci când s-a născut scoica.
Având în vedere că Ming s-a născut probabil în 1499, înseamnă că această creatură a fost pe planetă în același timp cu Cristofor Columb, Leonardo da Vinci, Suleyman Magnificul, Henric al VIII-lea, Abraham Lincoln sau Napoleon.
La vremea în care scoica a apărut pe lume, Ștefan cel Mare mai avea încă 5 ani de domnie și mai urma să treacă încă un secol până la prima unire a Principatelor Române sub Mihai Viteazul.
Din nefericire, când oamenii de știință au studiat scoica în 2007, s-a descoperit că aceasta murise probabil după ce fusese înghețată la colectare, cu un an înainte. Oamenii au fost supărați când au aflat de moartea scoicii multiseculare.
„Am primit e-mailuri în care eram acuzați că suntem ucigași de scoici”, a declarat profesorul James Scourse, de la Universitatea Bangor din Țara Galilor, pentru BBC News în 2013.
„Aceleași specii de scoici sunt capturate în scopuri comerciale și consumate zilnic, multe dintre acestea având probabil câteva sute de ani”, au adăugat cercetătorii.
Deși Ming nu și-a atins întregul potențial, sacrificiul său pentru știință nu a fost în zadar. Studiile asupra scoicii au oferit oamenilor de știință o perspectivă fără precedent asupra modului în care oceanele lumii s-au schimbat în ultimele câteva secole.
De asemenea, a ajutat oamenii de știință să obțină informații despre natura îmbătrânirii biologice.
„Arctica islandica are un consum foarte scăzut de oxigen. Când un animal are un metabolism atât de lent, în mod normal înseamnă și că are o durată de viață foarte lungă”, a declarat biologul marin Doris Abele pentru Science Nordic în 2013.
„Cu toate acestea, cred, de asemenea, că o parte din motivul longevității sale se află în genele sale”, a adăugat el.
