Odată cu apariţia şi reapariţia lui Donald Trump, multă lume se raportează la modelul Donald Trump, un om de afaceri cu mai mare sau mai mic succes, care se luptă cu sistemul public.
În cazul României, dacă ar întreba cineva care sunt cei mai mari antreprenori români, toată lumea ar arăta cu degetul către Ion Ţiriac. Imaginea lui ca om de afaceri de succes continuă să fie în prim-plan.
Dar dacă ne uităm în topul celor mai mari companii antreprenoriale româneşti după cifra de afaceri, personajele sunt altele: Adrian şi Dragoş Pavăl, cunoscuţi ca fraţii Pavăl de la Dedeman – bricolaj, cu afaceri de 11,5 miliarde lei (2,3 mld. euro), Dorinel Umbrărescu cu firmele de construcţii Tehnostrade, SA&PE Construct, Spedition UMB, cu 8,7 miliarde de lei, Alin Niculae de la Oscar Downstream – comerţ cu petrol, cu 7,3 miliarde de lei, Dan Ostahie de la Altex – electro-IT, cu 7 miliarde de lei, Anca Vlad de la Fildas – comerţ cu produse farma, cu 6,9 miliarde de lei, Zoltan Teszari de la Digi – telecomunicaţii, cu 5,1 miliarde de lei, Augustin Oancea de la Tinmar Energy – trader de energie, cu 3,1 miliarde de lei, Daniel Dines de la UiPath Bucureşti – servicii IT, cu 2,8 miliarde de lei.
Pe un singur CUI, acestea sunt cele mai mari firme antreprenoriale româneşti. Bineînţeles că pe holdinguri unii ar putea să aibă afaceri mai mari.
Dar, cel puţin din datele oficiale, aceştia sunt cei mai mari antreprenori români conform cifrei de afaceri din 2023, de când avem ultimele date agregate. Pentru 2024, datele finale vor veni în câteva săptămâni, dar nu cred că vor fi schimbări în clasament.
La acest dream team am putea să-i mai adăugăm pe Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania şi cel mai mare acţionar individual al celei mai mari bănci din România, pe Iulian Dascălu de la Iulius Group, dezvoltatorul din spatele mallurilor Iulius, pe Ştefan Vuza de la Chimcomplex/Oltchim, pe Iulian Stanciu de la eMag, pe Dan Şucu de la Mobexpert, cu businessul de mobilă şi investiţiile imobiliare.
În mod normal, ei ar trebui să fie partenerii de dialog cu politicienii, cu guvernul, ei ar trebui să fie parte din dream teamul de business al României.
Ar putea cei mai mari antreprenori români să rezolve problemele bugetului, dacă ar fi la guvern, mai bine decât politicienii? Multă lume crede că da. Alţii spun că nu, pentru că nu poţi să conduci o ţară, un guvern, un buget, un minister, o companie de stat pe modelul unei companii private, chiar dacă aceasta are cel mai mare succes din lume.
Pot antreprenorii români să se substituie politicienilor în a conduce sectorul public? Atâta timp cât aceştia nu intră în politică – şi niciunul dintre ei nu vrea să intre în politică – nu vom şti.
Ceea ce faci într-o companie privată de pe o zi pe alta este puţin probabil să poţi face într-un sistem public, adică la stat, care se sprijină pe alte reguli birocratice, pe alte cutume, pe legi speciale, pe o anumită protecţie, etc.
Antreprenorii ştiu foarte bine domeniul lor, dar au mai puţin o privire de ansamblu asupra societăţii, asupra economiei în ansamblu, asupra modului de interacţiune dintre stat şi sectorul privat.
De obicei, statul, tot aparatul administrativ, toate instituţiile publice sunt “împotriva” businessului. Ei văd companiile private, îi văd pe antreprenorii români ca pe nişte entităţi care fac profit pe seama statului şi exploatându-i pe cei din jur. Antreprenorii români sunt buni numai de plătit taxe şi impozite, adică să fie vaci de muls pentru aparatul de stat.
Niciun politician cu vechime nu crede intern, din mintea lui, în businessul privat, în antreprenoriat, în mediul / capitalismul care creează produse şi servicii pentru piaţă şi construieşte ceva vizibil.
Companiile private sunt văzute de către administraţia publică doar ca nişte entităţi care plătesc taxe şi impozite mici şi care nu îndestulează suficient bugetul de stat, administraţia publică şi statul în ansamblul lui.
Cei mai mulţi dintre politicieni cred mai degrabă şi ar vrea să fie modelul capitalismului de stat decât modelul capitalismului privat. Adică firmele private ar trebui să lucreze pentru stat şi pentru tot ce înseamnă administraţia statului, nu pentru fondatorii, antreprenorii care au pus pe piaţă acele businessuri.
Şi de aceea majorările de taxe şi impozite, aşa cum se discută acum, sunt variante mai la îndemână pentru politicieni decât reducerea de cheltuieli.
În esenţă, cei care fac parte din ceea ce se cheamă stat mai degrabă tolerează capitalismul privat şi, în orice moment, ar vrea să-l transforme într-un capitalism de stat de unde să se alimenteze continuu cu bani, de unde să-şi extragă o rentă perpetuă.
