O uşă veche de 600 de ani, care ar fi putut duce cândva la cabina lui William Shakespeare, a fost descoperită în cel mai vechi teatru funcţional din Marea Britanie, scrie The Guardian.
Arcada a fost găsită în St George’s Guildhall, în King’s Lynn, Norfolk, în timpul investigaţiilor arheologice de la teatru, declanşate de curiozitatea faţă de o „formă ciudată” aparută într-un perete.
Directorul de creaţie, Tim FitzHigham, a declarat că descoperirea a fost „uluitoare” şi că arcada „trebuie să fie de dinainte de 1940, deoarece acoperişul medieval al sălii se află deasupra ei”.
„Avem o uşă care cu siguranţă ar fi fost aici în anii în care credem că Shakespeare a jucat aici şi, după toate probabilităţile, era uşa unei camere în care actorii se schimbau şi depozitau recuzita”, a spus el.
„Este pur şi simplu uluitor că, din nou, o uşoară bănuială sau o formă ciudată în perete s-a dovedit a fi ceva cu adevărat extraordinar”.
FitzHigham a spus că uşa a fost identificată ca fiind cea care se crede că a fost iniţial „camera de jaf al breslei”.
„Această cameră era folosită de membrii breslelor de cel mai înalt nivel pentru a se îmbrăca în hainele lor cele bune înainte de a se ospăta la etaj”, a spus el. „Breslele, asemănătoare cluburilor, din anii 1400, au încetat să mai folosească sala, iar camera a preluat probabil rolul de vestiar sau „casă de odihnă” pentru actorii vizitatori”.
St George’s Guildhall, clasificată la gradul I, descrisă ca fiind cea mai mare sală medievală intactă din Anglia, este supusă unor lucrări majore de conservare.
În vremea lui Shakespeare, a fost folosită intens de trupele în turneu, iar Queen Elizabeth’s Men, o trupă de actori formată în 1583, a jucat aici de 10 ori la sfârşitul anilor 1500.
Se crede că Shakespeare şi trupa sa au fost în turneu în King’s Lynn în 1592-93, când teatrele din Londra au fost închise din cauza unei epidemii de ciumă. Anul trecut, teatrul a identificat plăci de parchet despre care se crede că făceau parte dintr-o scenă pe care a păşit cândva „Marele Will”.
Dr. Jonathan Clarke, un arheolog care a ajutat la descoperirea arcadei, care a fost ascunsă sub două straturi de gips-carton şi un perete de cărămidă din secolul al XVIII-lea, a declarat că ar fi dus la o „cameră de dimensiuni medii, modestă” şi ar fi fost probabil acoperită doar de o cortină.
