”Este vorba despre persoanele fizice care, înainte de 1 ianuarie 1990, au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.) cu scopul achiziționării de autoturisme. După Revoluție, multe dintre aceste persoane nu au mai primit mașina comandată și nici banii înapoi. Depozitele lor au fost preluate ulterior de BRD – Groupe Société Générale, dar soluția finală a întârziat zeci de ani”, potrivit site-ului Termene.ro.
Valoarea stabilită pentru despăgubire este de 21.719,29 lei per persoană, echivalentul în lei a circa 4.370 euro (la cursul din aprilie 2025).
Ministerul Finanțelor va vira suma în contul BRD, banca desemnată să gestioneze plățile. Apoi, BRD va transfera direct suma către beneficiarii desemnați, adică cei care și-au dovedit calitatea de deponenți CEC în scopul achiziționării de autoturisme, cu dovada documentelor păstrate sau înregistrate în sistem.
Plata nu necesită o cerere nouă dacă beneficiarul a fost deja înregistrat în evidențele anterioare ale BRD și Ministerului Finanțelor. Cu toate acestea, dacă o persoană crede că este îndreptățită dar nu a fost notificată, poate cere lămuriri de la sucursala BRD care a gestionat contul inițial sau de la Ministerul Finanțelor.
Cu 21.719 lei, o persoană nu își poate cumpăra o Dacia Logan nouă, al cărei preț pornește de la aproximativ 10.000 – 12.000 de euro.
Însă suma este suficientă pentru:
- achiziționarea unei Dacii Logan second-hand în stare bună;
- acoperirea unei părți importante din valoarea unei mașini noi prin programul Rabla;
- sau pentru orice alt scop personal, suma nefiind condiționată de achiziția efectivă a unei mașini.
Înainte de 1990, deponenții la CEC pentru Dacie erau, în general, persoane fizice care doreau să achiziționeze un autoturism produs în România, în special Dacia 1300 sau Dacia 1100, cele mai populare modele ale vremii.
Aceștia deschideau depozite speciale la Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.), instituția bancară de stat prin care se derulau economiile populației. După acumularea sumei necesare – care ajungea la 70.000–80.000 lei la acea vreme (o sumă uriașă pentru un cetățean de rând) – oamenii erau înscriși pe liste de așteptare pentru repartizarea unui autoturism, deoarece oferta era controlată strict de stat și livrările se făceau cu întârzieri de luni sau chiar ani.
