Popularizată de autori precum Christopher Dunn în cartea sa, „The Giza Power Plant”, această teorie alternativă susține că arhitectura complexă a Marii Piramide nu servea unui scop funerar, ci unuia industrial. Susținătorii acestei idei argumentează că structura internă, cu galeriile, puțurile și camerele sale de granit, ar fi funcționat ca un sistem sofisticat.
Scenariul propus implică adesea reacții chimice în camerele subterane pentru a produce hidrogen, care apoi, prin vibrații și rezonanță în Camera Regelui, ar fi fost transformat într-o formă de energie (posibil microunde), ce putea fi transmisă fără fir. În această viziune, piramida nu era un monument al morții, ci un motor al civilizației egiptene, bazat pe o tehnologie avansată, astăzi pierdută.
Majoritatea covârșitoare a arheologilor și egiptologilor resping această teorie ca fiind pseudoștiință, subliniind lipsa totală a dovezilor care să o susțină și bogăția de dovezi care atestă rolul funerar al piramidelor. Argumentele comunității științifice sunt clare.
În primul rând, spun cercetătorii, Marea Piramidă nu este o structură izolată. Ea este piesa centrală a unei vaste necropole, un „oraș al morților„, care include temple mortuare, drumuri ceremoniale și mormintele membrilor familiei regale și ale înalților oficiali, toate dedicate cultului funerar al faraonului.
În interiorul piramidelor au fost descoperite sarcofage, elementul central al oricărui mormânt egiptean,relatează GadgetReport.ro.
Pe de altă parte, zidurile piramidelor ulterioare sunt acoperite de „Textele Piramidelor”, cele mai vechi scrieri religioase din lume, care descriu în detaliu călătoria faraonului decedat către viața de apoi și transformarea sa într-o divinitate.
Pentru arheologi, scopul piramidelor nu este un mister, ci o realitate istorică documentată: erau monumente funerare grandioase, menite să asigure viața veșnică a regelui.
Dezbaterea a primit o turnură neașteptată în 2018, când un studiu publicat în prestigiosul jurnal Journal of Applied Physics a analizat Marea Piramidă nu din perspectivă arheologică, ci din cea a fizicii teoretice. O echipă internațională de fizicieni a creat un model computerizat pentru a vedea cum interacționează structura piramidei cu undele electromagnetice (precum undele radio).
Rezultatul a fost uimitor: studiul a demonstrat că geometria Marii Piramide are capacitatea naturală de a concentra energia electromagnetică în camerele sale interne (Camera Regelui și a Reginei) și într-o zonă de sub baza sa. Piramida acționează, practic, ca un rezonator, focalizând undele radio.
Această descoperire a fost preluată imediat de susținătorii teoriei „centralei electrice” ca o dovadă științifică a ideilor lor. Însă, autorii studiului au subliniat clar că interpretarea lor este cu totul alta.
Descoperirea nu înseamnă că egiptenii au construit piramida cu acest scop sau că aveau cunoștințe despre electromagnetism. Studiul a fost unul de fizică fundamentală, menit să înțeleagă proprietățile unei forme geometrice, cu posibile aplicații viitoare în nanotehnologie (de exemplu, crearea de nanoparticule cu formă piramidală pentru a focaliza lumina în celule solare sau senzori).
Potrivit cercetătorilor, dovezile arată că piramidele nu au fost centrale electrice în sensul tehnologic modern. Dovezile arheologice copleșitoare le atestă rolul de monumente funerare. Teoria „uzinei electrice”, deși extrem de populară și captivantă, rămâne în domeniul speculației, nefiind susținută de nicio dovadă materială.
Studiul din 2018 nu face decât să adauge un nou strat de complexitate și de admirație: designul piramidelor este atât de perfect din punct de vedere geometric, încât interacționează cu legile fundamentale ale fizicii într-un mod pe care abia acum începem să îl înțelegem.
„Energia” reală pe care o generează piramidele este una a misterului, a inspirației și a nenumăratelor întrebări care continuă să stimuleze cercetarea științifică, forțându-ne să privim aceste minuni antice cu ochi mereu noi.
