Aurul şi-a continuat joi creşterea explozivă a preţului, depăşind pragul de 5.500 de dolari pe uncie şi marcând un nou record. Cotaţia aurului spot a urcat cu peste 3%, la 5.501,18 dolari uncia, iar contractele futures pentru februarie au depăşit 5.568 de dolari uncia, transmite CNBC.
Preţul argintului a avansat la rândul său, trecând peste 119 dolari uncia, după un salt de 145% în 2025 şi aproape 65% doar în acest an.
Creştere a împins în sus întreaga piaţă a metalelor preţioase, de la paladiu şi platină până la metalele de bază. Cererea este alimentată de tensiuni geopolitice, datorii publice în creştere şi incertitudini privind dobânzile şi monedele. Achiziţiile constante ale băncilor centrale au susţinut aurul, iar aşteptările privind relaxarea monetară îi sporesc atractivitatea faţă de activele care oferă randament redus, precum obligaţiunile americane.
Argintul, fiind şi metal industrial, primeşte impuls suplimentar din cererea legată de panourile solare, electronice şi electrificare, într-o piaţă unde oferta rămâne constrânsă.
”Aş spune că pieţele metalelor preţioase sunt defecte, având în vedere volatilitatea nemaivăzută”, afirmă Nicky Shiels (MKS PAMP), care notează că preţurile sunt conduse mai puţin de fundamente şi mai mult de fluxuri speculative de lichiditate. Alţi analişti confirmă: mişcările extreme sunt alimentate de un dolar în slăbiciune accentuată, indicele dolarului a pierdut aproape 11% în ultimul an.
Maximilian Tomei (Galena Asset Management) spune că creşterea nu poate fi explicată strict prin cererea fizică: ”Fundamentele nu justifică o creştere de 200%. Modul în care se comportă argintul este exagerat. Piaţa este ruptă.”
El subliniază că excesul de lichiditate globală, generat prin efectul de levier în pieţele de acţiuni, ajunge să fie parcat în aur şi argint, nu din motive fundamentale, ci pentru că acest capital ”trebuie să se ducă undeva”.
Dimensiunea redusă a pieţelor pentru metale precum argintul şi platina face ca intrările speculative relativ mici să provoace salturi disproporţionate ale preţurilor, desprinse de realitatea cererii fizice. Aceeaşi logică sugerează că o corecţie poate fi la fel de abruptă dacă investitorii îşi marchează profiturile.
Unii specialişti sunt însă mai puţin drastici: Gautam Varma (V2 Ventures) nu consideră piaţa ”defectă”, dar admite că influenţa capitalului speculativ a devenit dominantă, ducând la mişcări care depăşesc dinamica tradiţională dintre cerere şi ofertă.
