Pe 29 decembrie 2024, un Boeing 737-800 al companiei Jeju Air care transporta 181 de pasageri şi care venea din Bangkok a aterizat pe burtă la Muan, cu câteva secunde înainte de a se izbi de un perete de la capătul pistei şi de a lua foc.
Doar doi membri ai echipajului au supravieţuit. Este cel mai grav dezastru aerian din Coreea de Sud.
Atenţia s-a concentrat pe mai multe cauze posibile. Dar au fost ridicate întrebări cu privire la motivul pentru care la capătul pistei se afla o structură de beton, pe care era instalat un dispozitiv de localizare (un instrument care permite avioanelor să se orienteze singure în timp ce aterizează).
Ministerul Amenajării Teritoriului, Infrastructurii şi Transporturilor a anunţat într-un comunicat că „o inspecţie specială de securitate a arătat că sunt necesare îmbunătăţiri pentru dispozitivele de localizare în şapte aeroporturi din ţară”, inclusiv Muan şi Insula Jeju, un punct turistic şi al doilea aeroport ca mărime al ţării după Incheon, care deserveşte capitala Seul.
Aceste „îmbunătăţiri” ar include „mutarea fundaţiilor pentru a le înlocui cu structuri uşoare din oţel”.
Conform Institutului Naţional de Resurse Biologice din Coreea de Sud, „în ambele motoare” ale avionului Boeing al Jeju Air „au fost găsite pene”.
La a doua încercare, trenul de aterizare nu a ieşit.
Anchetatorul şef Lee Seung-yeol a declarat presei că „au fost găsite pene într-unul dintre motoare”, dar a avertizat că o coliziune cu o pasăre nu provoacă imediat o defecţiune a motorului.
O altă dificultate pentru anchetatori: cele două cutii negre au încetat să mai înregistreze cu patru minute înainte de accident.
Ministerul Afacerilor Externe a precizat sâmbătă că perioada de închidere a aeroportului Muan a fost prelungită cu trei luni, până pe 18 aprilie.
