Trei factori globali majori apar acum pentru a crea un scenariu aproape de “furtuna perfectă” pentru un vortex polar slab, scrie publicația Severe-Weather.
Ce este vortexul polar
Pentru a înțelege ce este Vortexul Polar și ce face, cel mai bine este să îl vizualizăm. În termeni simpli, este circulația largă de iarnă peste emisferele nordice (și sudice).
Vortexul Polar se extinde sus, în atmosferă. Nivelul inferior este troposfera, unde au loc fenomenele meteorologice. Deasupra se află stratosfera, uscată, care găzduiește stratul de ozon.
Separăm astfel Vortexul Polar în două zone: superioară (stratosferică) și inferioară (troposferică). Ambele joacă roluri diferite și trebuie monitorizate individual, dar conexiunea dintre ele este esențială.
Partea superioară, stratosferică, este circulară și simetrică – rotindu-se deasupra solului, fără obstacole. Partea inferioară e mult mai neuniformă, influențată de teren și sisteme de presiune.
Un vortex puternic menține jetul de curent și blochează aerul rece la nord, rezultând ierni mai blânde pentru SUA. În schimb, un vortex slab perturbă jetul și lasă aerul rece să coboare către latitudini medii.
Colapsul vortexului stratosferic, “Încălzirea Stratosferică Bruscă” (SSW), apare când temperatura și presiunea din stratosferă creşte rapid, destabilizând vortexul.
Factorii care ar putea slăbi vortexul polar
1. ENSO – La Niña slabă
ENSO (El Niño–Southern Oscillation) alternează între faze calde și reci în Pacificul ecuatorial. Suntem într-o stare neutră, dar unul dintre semne indică o La Niña slabă pentru această iarnă.
Istoric, La Niña crește probabilitatea unor SSW (cu aprox. 60–75 %) și perturbă vortexul mai târziu în iarnă, favorizând modele reci și instabile în SUA și Europa.
2. QBO – Vânturile stratosferice
Oscilația cvasi-bianală (QBO) alternează direcția vânturilor stratosferice ecuatoriale la fiecare aproximativ 17 luni. Datele radiosondelor din Singapore arată vânturile estice la 10–50 mb (milibari), semnalând o QBO estică incipientă care va continua să se întărească până în iarnă.
În timpul unei oscilaţii estice, profilul vântului stratosferic este mai favorabil pentru propagarea ascendentă a undelor planetare (Rossby) din troposferă în stratosferă. Acest lucru perturbă și slăbește Vortexul Polar, făcându-l mai predispus la colaps și perturbând tiparele meteorologice de sub el.
3. Gheaţa polară scăzută
Extinderea gheții marine influențează presiunea, energia și undele Rossby. Studiile recente arată efecte diferite între Marea Barents/Kara și Marea Okhotsk.
Pentru un vortex polar slab, este ideală puțină gheață în Barents/Kara și multă gheață în Okhotsk. Datele actuale arată scăderi masive în Barents/Kara și niveluri ridicate în Okhotsk – exact ce favorizează un vortex polar slab.
Interacțiunea între QBO estică și scăderea gheții marine amplifică slăbirea vortexului stratosferic.
Colapsul vortexului
Colapsul se poate produce când vânturile stratosferice se inversează spre est. În martie am observat un astfel de eveniment, care a divizat vortexul în două nuclee, scrie publicaţia.
La nivelul solului, după 30 zile, presiunea polară ridicată perturba jetul de curent, eliberând aer polar spre sud – ceea ce a adus temperaturi scăzute și zăpezi în SUA și Europa.
Combinația dintre La Niña slabă, QBO estică și scăderea gheții în Barents/Kara formează un trio global ce favorizează un Vortex Polar slab în această iarnă.
Aceasta crește probabilitatea unei ierni reci și cu ninsori în Statele Unite, Canada și regiuni din Europa. Modelele continuă să fie monitorizate pentru confirmări și ajustări.
