În timp ce americanii se vor prezenta la urne marţi, în cadrul unui vot prezidenţial prea strâns pentru a putea fi prognozat, puţini vor fi auzit de un oraş despre care oficialii ucraineni spun că a fost abandonat de peste 80 % din cei 60.000 de locuitori ai săi de dinainte de război, trupele ucrainene săpând tranşee pentru a face faţă avansului soldaţilor ruşi, aflaţi acum la doar opt kilometri distanţă.
Oricine va câştiga Casa Albă trebuie să ia decizii imediate care vor determina soarta Ucrainei. Luptătorii din Ucraina spun uneori că ei cred că lupta lor face parte din primele etape ale unui nou război mondial care a început deja. Indiferent dacă acest lucru se dovedeşte a fi adevărat sau nu, evenimentele recente indică faptul că războiul din Ucraina se internaţionalizează rapid.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, şi Washingtonul au anunţat că prezenţa trupelor nord-coreene în interiorul Rusiei, semnalată iniţial de Coreea de Sud, se confirmă, descriind acest lucru ca fiind o „escaladare gravă”.
Ce anume ar putea primi în schimb guvernul nord-coreean rămâne neclar. Dar unii analişti bănuiesc că va fi vorba de sprijinul Rusiei pentru a-şi îmbunătăţi rachetele balistice cu încărcătura nucleară cu care guvernul de la Phenian a ameninţat în mod repetat SUA şi Japonia.
Dar acesta nu este nici măcar singurul punct fierbinte global legat de rezultatul războiului din Ucraina. Anul acesta s-a înregistrat cea mai agresivă poziţie a Chinei împotriva Taiwanului. Oficialii americani au avertizat că liderul chinez Xi Jinping a ordonat armatei sale să fie pregătită pentru o invazie la scară largă a Taiwanului până în 2027, în timp ce navele de patrulare chineze şi-au intensificat activitatea în apele disputate cu Filipine, Indonezia şi Vietnam.
Dacă Rusia este considerată capabilă să învingă Ucraina – sau dacă Kievul este forţat să cedeze un teritoriu semnificativ fără promisiuni de protecţie occidentală în cazul în care este atacat din nou – atunci oficialii occidentali se tem din ce în ce mai mult că atât Moscova, cât şi Beijingul s-ar putea simţi încurajate să fie şi mai agresive.
În întreaga Europă, oficialii din domeniul securităţii se plâng de o campanie de sabotaj din ce în ce mai intensă din partea Rusiei, pe care mulţi o văd ca pe un semn al unei noi deteriorări a păcii regionale.
Serviciile poloneze de informaţii au avertizat în luna mai că Rusia are deja probabil capacitatea militară de a cuceri mici suprafeţe de teren din statele estice ale NATO, cum ar fi oraşul Narva din Estonia, predominant rusofon, şi este reţinută să facă acest lucru doar de teama unui răspuns militar puternic condus de Statele Unite.
„Dacă Rusia reuşeşte în Ucraina, (atunci) este mai probabil ca China, Coreea de Nord şi Iranul să facă ceva împotriva Taiwanului, Coreei de Sud şi Israelului (respectiv)”, a declarat omul de afaceri ucrainean Victor Pinciuk la o conferinţă organizată de fundaţia sa la Kiev în septembrie. Această întâlnire a atras în Ucraina zeci de personalităţi de rang înalt din domeniul politicii internaţionale şi jurnalişti, inclusiv fostul secretar de stat al SUA Mike Pompeo şi generalul american în retragere David Petraeus.
„Toată lumea va fi atrasă în război”, a declarat Pinciuk.
Preşedintele Volodimir Zelenski a spus că guvernul de la Kiev doreşte aderarea la NATO şi la UE ca parte a oricărui acord de cedare a teritoriului, precum şi un pachet masiv de asistenţă militară pentru a descuraja Rusia de la un nou atac în viitor. Însă nicio administraţie Donald Trump sau Kamala Harris nu pare pregătită să ofere acest lucru, Germania fiind, de asemenea, un obstacol major.
Ceea ce îi îngrijorează cel mai mult pe ucraineni este un scenariu în care sunt împinşi către un acord fără garanţii de securitate pe termen lung pentru o protecţie adecvată. Comentariile lui Trump sugerează că acesta ia deja în considerare această opţiune imediat după preluarea mandatului şi, chiar dacă nu o va face, un Congres controlat de republicani ar putea limita furnizarea de arme americane.
Acest lucru va avea implicaţii mai ample. Atât Donald Trump, cât şi vicepreşedintele J.D. Vance au vorbit despre transformarea protecţiei militare a SUA în ceva mai tranzacţional, poate pe baza unor acorduri comerciale sau chiar a unor „plăţi de asigurare” către guvernul SUA.
Nimeni nu ştie cu adevărat cum ar putea arăta acest lucru în realitate, dar ţările cele mai îngrijorate de Moscova, Beijing sau Phenian sunt deja alarmate.
În spatele acestor tendinţe şi îngrijorări se află câteva opţiuni şi realităţi dure.
În timp ce votează la alegerile din 5 noiembrie, SUA se confruntă cu o suprasolicitare militară tot mai mare în Orientul Mijlociu, Asia şi Europa, la care se adaugă influenţa militară în creştere dramatică a Chinei şi dorinţa Rusiei de a rupe regulile internaţionale.
Aliaţii asiatici şi europeni ai Americii se reînarmează pentru a umple acest gol, dar, fără îndoială, mult prea lent – şi, între timp, Ucraina ajunge la punctul de epuizare.
Dacă Ucraina cade sau chiar dacă este pur şi simplu abandonată public de Occident, acest lucru ar putea stimula China să acţioneze împotriva unui Taiwan încă nepregătit şi poate Rusia împotriva statelor baltice, în speranţa de a distruge definitiv alianţa NATO.
Ucraina speră că noile arme occidentale şi noua generaţie de drone care ar putea intra în serviciu anul viitor vor putea totuşi să schimbe cursul bătăliei. Însă SUA şi Germania au refuzat să aprobe utilizarea nelimitată a rachetelor cu rază lungă de acţiune, în timp ce alte tehnologii noi rămân neprobate – astfel că, deocamdată, progresele de pe câmpul de luptă se rezumă adesea la cine poate alinia cei mai eficienţi soldaţi în luptă.
Conform unor estimări, Ucraina, cu o populaţie de 40 de milioane de oameni înainte de invazie, mai are doar 30 de milioane de locuitori pe teritoriul său, după plecările masive de refugiaţi şi pierderea populaţiei în zonele cucerite de Rusia.
Rusia, în schimb, are aproape 145 de milioane. Acest lucru a permis Rusiei să continue să lupte cu o rată mult mai mare de pierderi, în timp ce calitatea luptătorilor ucraineni se pare că a scăzut semnificativ în acest an – deşi decizia Moscovei de a apela la Coreea de Nord pentru soldaţi este, de asemenea, un semn de slăbiciune.
Ucraina a sperat să convingă naţiunile europene să trimită echipe mari de instruire pe teritoriul ucrainean, care să fie amplasate undeva între Kiev şi graniţa cu Belarus, sperând că acest lucru ar ajuta în linişte la protejarea capitalei şi ar elibera mai multe trupe pentru frontul de est, care este în dificultate.
Dar acest plan – favorizat iniţial de preşedintele francez Emmanuel Macron – a fost în mare parte abandonat după ce acesta şi-a pierdut majoritatea parlamentară în această vară.
Toate administraţiile americane recente au spus Europei că trebuie să facă mult mai mult pentru a se apăra, în timp ce Washingtonul se concentrează din nou pe descurajarea Chinei în Pacific. O administraţie Harris sau Trump va dubla probabil această abordare, în timp ce un nou Congres dominat probabil de republicani ar putea, de asemenea, să pună capăt sprijinului SUA pentru Ucraina.
Cu toate acestea, o victorie a lui Trump ar putea oferi Europei puţin timp pentru a acţiona.
„Dacă Trump este ales, dacă luăm în considerare ceea ce a spus, ar fi o surpriză totală dacă nu am asista la o încetare imediată a sprijinului militar pentru Ucraina”, a declarat Norbert Roettgen, fost şef al comisiei parlamentare germane pentru afaceri externe şi deputat din partea creştin-democraţilor din opoziţie, în cadrul unui eveniment organizat de think-tank-ul londonez Chatham House. „Asta ar însemna că Europa ar trebui să intervină … (şi) nu suntem deloc pregătiţi pentru asta”, a punctat el.
Dacă alte ţări, cum ar fi Polonia, ajung să trimită trupe în Ucraina, preferând să lupte acolo decât pe propriul lor teritoriu mai târziu, acest lucru ar putea duce la o escaladare internaţională şi ar putea atrage NATO în război.
Există, de asemenea, multă incertitudine cu privire la abordarea pe care ar urma să o adopte o Casă Albă sub conducerea lui Harris.
Deşi ea s-a dovedit mai dispusă decât Trump să se angajeze să sprijine în continuare lupta Ucrainei pentru a împiedica invazia la scară largă a Rusiei, ce înseamnă acest lucru va depinde în mare măsură de persoanele pe care le va numi în anumite funcţii-cheie.
Este şi mai puţin clar dacă ea va da curs promisiunilor repetate ale preşedintelui Joe Biden de a intra în război dacă Taiwanul ar fi atacat.
Nu toţi membrii potenţialei echipe de conducere a lui Trump doresc să vadă Ucraina abandonată. Alţii – inclusiv fostul secretar de stat al lui Trump, Pompeo, prezentat de unii ca un potenţial viitor secretar al apărării – susţin că o victorie rusă în Ucraina ar creşte dramatic şansele unei invazii chineze în Taiwan.
Indiferent cine va câştiga alegerile americane din noiembrie, acest argument va face probabil furori în public şi în privat.
Alţii susţin că, dacă SUA se pot coordona bine cu aliaţii atât din Asia, cât şi din Europa, pot păstra linia. Totuşi, aceşti aliaţi sunt acum îngrijoraţi că nu pot conta pe Washington.
În ianuarie anul trecut, preşedintele sud-coreean Yoon Suk-yeol a sugerat public că guvernul său ar putea căuta arme nucleare pentru a contracara arsenalul atomic al Coreei de Nord, înainte de a semna un acord de a nu face acest lucru în schimbul unei prezenţe regionale sporite a submarinelor americane înarmate nuclear.
Întâlnindu-se cu omologul polonez Andrzej Duda în octombrie la Seul pentru a discuta despre achiziţionarea de către guvernul de la Varşovia a sute de tancuri, piese de artilerie şi lansatoare de rachete sud-coreene, Yoon a condamnat potenţiala utilizare a trupelor nord-coreene împotriva Ucrainei.
În trecut, oficialii polonezi au sugerat că ar putea căuta arme nucleare dacă s-ar simţi abandonaţi de aliaţii lor din NATO, deşi nu este clar dacă acest lucru a fost pe ordinea de zi din culise a deplasării lui Duda în Coreea de Sud.
La începutul acestei luni, preşedintele ucrainean Zelenski a sugerat că, în cazul în care Ucraina nu-şi poate securiza o alianţă formală cu Occidentul, doar armele nucleare ar putea garanta siguranţa sa – deşi apoi a revenit asupra acestor comentarii după o reacţie atât din partea Rusiei, cât şi a aliaţilor occidentali ai Ucrainei.
Miza este foarte mare în ceea ce priveşte modul în care viitorul preşedinte al SUA va gestiona Ucraina şi lumea. Există puţine răspunsuri uşoare, dar o mulţime de moduri în care situaţia ar putea deveni mult mai periculoasă.
Pentru mulţi ucraineni, rezultatul alegerilor din SUA şi impactul acestora asupra războiului cu Rusia par a fi acum mai puţin cruciale decât au fost odată.
Chiar şi cu ajutorul militar şi financiar fără precedent al democraţilor, pierderile pe câmpul de luptă s-au accelerat în est, iar Ucraina nu mai are răbdare cu reticenţa preşedintelui Joe Biden de a o lăsa să se dezlănţuie cu armele occidentale asupra ţintelor din interiorul Rusiei.
Candidatul republican la preşedinţie Donald Trump, între timp, a criticat nivelul de sprijin al SUA pentru Kiev, a refuzat să spună că doreşte ca Ucraina să câştige războiul şi a promis, dacă va fi ales, să pună capăt conflictului înainte de preluarea mandatului în ianuarie, fără a explica cum.
Acest lucru i-a determinat pe unii ucraineni obişnuiţi şi oficiali să fie mai puţin decişi în privinţa a cine doresc să câştige Casa Albă – Trump sau candidata democrată Kamala Harris.
„Dacă Harris câştigă, va fi o continuare a asistenţei fictive pentru Ucraina, ceea ce înseamnă că vor vorbi şi nu vor face nimic”, a declarat Viktor Tupilka, în vârstă de 70 de ani, un fost miner din regiunea estică Doneţk. „Dacă Trump câştigă, cel mai probabil va face presiuni pentru încetarea războiului şi va ceda o parte din teritoriul Ucrainei”, a adăugat Tupilka. „În ambele cazuri, Ucraina pierde (ceva). Toate speranţele noastre nu sunt să ne uităm la alegeri, ci să ne gândim cum să ne întreţinem atât prin resurse interne, cât şi prin alte mijloace”, a comentat ucraineanul.
Statele Unite au acordat Ucrainei zeci de miliarde de dolari sub formă de asistenţă militară şi financiară – mai mult decât oricărui alt aliat – de când Rusia a lansat războiul la scară largă împotriva Ucrainei în februarie 2022.
Această asistenţă a oferit Ucrainei un colac de salvare pentru armata sa mult mai mică, însă preşedintele Volodimir Zelenski a declarat de-a lungul conflictului că sprijinul SUA şi al Occidentului a fost prea puţin şi a venit prea târziu pentru a putea întoarce soarta războiului în favoarea Ucrainei.
Un diplomat european de rang înalt cu sediul la Kiev a declarat că oficialii ucraineni sunt mai puţin îngrijoraţi de o victorie a lui Trump decât s-ar aştepta unii, în parte pentru că Ucraina pierde teritoriu chiar şi cu sprijinul militar şi economic pe care deja îl primeşte.
„Cel puţin Trump ar putea agita puţin lucrurile”, a declarat diplomatul pentru Reuters.
Intenţia declarată a lui Trump de a încerca să forţeze încetarea războiului din Ucraina înainte de preluarea mandatului ar necesita aproape sigur ca Washingtonul să spună sau să dea ceva Kievului care să fie ameninţător pentru Rusia, a comentat diplomatul.
Dar incertitudinea cu privire la ceea ce ar face Trump pentru a încerca să pună capăt războiului provoacă o nelinişte considerabilă.
Volodimir Fesenko, un analist politic de la Kiev, a declarat că, în timp ce Trump ar putea creşte ajutorul acordat Ucrainei şi ar putea folosi influenţa economică pentru a forţa Rusia să se aşeze la masa negocierilor, el ar putea, de asemenea, să ameninţe cu tăierea ajutorului pentru Ucraina.
„Principala problemă este că Trump promite să iniţieze negocieri privind încheierea războiului din Ucraina imediat după victoria sa, dar nu ştim în ce condiţii”, a declarat Fesenko.
Zelenski şi guvernul său au avut grijă să evite să se poziţioneze în mod public de partea unui candidat în detrimentul celuilalt, ferindu-se să-şi îndepărteze eventualul câştigător. Ministrul de externe Andrii Sîbiha a declarat că Ucraina este încrezătoare în sprijinul continuu al SUA, indiferent cine va câştiga alegerile.
După o vizită în SUA în septembrie, în timpul căreia s-a întâlnit cu Harris şi Trump, Zelenski a declarat că alegerile din 5 noiembrie ar putea avea un impact asupra pregătirii Rusiei pentru negocieri chiar înainte ca cel care va fi câştigător să îşi preia funcţia la Casa Albă.
„Statele Unite îşi vor demonstra politica foarte rapid, după alegeri, în opinia mea. Acestea sunt informaţii pe care le-am primit eu de la candidaţi, acesta este un lucru pozitiv din întâlnirile mele cu ei”, a spus el.
Moscova spune că doreşte pacea, dar a stabilit condiţii pe care Kievul le consideră inacceptabile. Zelenski a subliniat, de asemenea, necesitatea unei soluţionări echitabile a războiului şi a vorbit despre un summit la sfârşitul acestui an, care ar putea include un reprezentant al Moscovei.
Fesenko spune că promisiunile privind continuarea sprijinului din partea taberei lui Harris reprezintă o veste bună pentru Ucraina, dar a avertizat că, în cazul în care aceasta va câştiga alegerile, forma viitoare a sprijinului SUA este neclară.
„Aproape nimeni nu se îndoieşte că ea va continua politica lui Biden de sprijinire a Ucrainei, dar va fi această politică mai decisivă sau Kamala Harris, de exemplu, va fi, de asemenea, înclinată să iniţieze negocieri pentru a pune capăt războiului?” se întreabă analistul ucrainean.
Pe lângă faptul că fac presiuni pentru a obţine permisiunea de a folosi rachete occidentale împotriva ţintelor din interiorul Rusiei, oficialii ucraineni au semnalat public problemele legate de livrarea promptă a ajutorului american aprobat şi au îndemnat aliaţii să livreze mai multe sisteme de apărare aeriană.
Vitali Novak, în vârstă de 53 de ani, director comercial în industria media, consideră că semnificaţia rezultatului alegerilor din SUA îi este mai clară decât altor ucraineni.
„Viitorul nostru depinde de ceea ce se întâmplă pe 5 noiembrie, nici mai mult, nici mai puţin”, a spus el. „Acesta va fi un moment crucial în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor – dacă acestea vor continua pe aceeaşi cale sau vom asista la o schimbare radicală”, spune el.
Dar, în toiul acestei dezbateri, mulţi ucraineni sunt de acord că este greu de văzut o rezolvare rapidă a războiului după pierderile teritoriale din ultimul an, victimele militare şi civile grele şi atacurile ruseşti neîncetate asupra infrastructurii energetice înainte de iarnă.
„Pe de o parte, un sfârşit oribil este mai bun decât o oroare fără sfârşit”, a declarat Hlib Astahov, în vârstă de 20 de ani, referindu-se la promisiunea lui Trump privind o încetare rapidă a ostilităţilor.
