Județul Cluj găzduiește an de an evenimente culturale de anvergură internațională, precum Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), dar la firul ierbii, în comunele din jurul Clujului, fenomenul cultural rămâne departe de a fi uniform. Un exemplu concret îl reprezintă bibliotecile comunale – unele funcționale doar formal, altele transformate în veritabile centre de comunitate.
Comuna Gilău, aflată la doar 10-15 kilometri de Cluj-Napoca și cu o populație de aproximaiv 1.000 de locuitori, este una dintre localitățile cele mai căutate de clujeni pentru relocare. Biblioteca sa comunală, deși deține un fond de 10.000 de volume, funcționează însă doar la solicitare, fără prezență fizică zilnică.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
‘Mă ocup de bibliotecă, dar ea nu este funcțională, în sensul că nu stăm acolo zi de zi. Sunt coordonator cultură, lucrez cu atribuții pe stare civilă, coordonator la cultură și, atunci când avem solicitări, mă duc și dincolo și dau o carte. Dar, în general, de când e cu internetul, nu prea sunt solicitări. Fac asta de 3-4 ani, până atunci a fost o doamnă care era pe postul de bibliotecar, dar s-a pensionat. Însă, tot așa, nu stătea acolo degeaba, că nu venea nimeni, avea atribuții și în primărie și mergea acolo la solicitări. Sunt luni în care nimeni nu vine la bibliotecă. De regulă sunt copii, școlari, dar și școala are bibliotecă și ce nu găsesc acolo, vin la noi. Avem 10.000 de volume în bibliotecă. Carte nouă, eu de când sunt aici, nu s-a primit’, a declarat, pentru AGERPRES, Marcela Cîmpan, coordonator cultură în cadrul Primăriei Gilău, responsabilă și de administrarea bibliotecii.
Primarul comunei, Gelu Topan, a explicat situația prin prisma restricțiilor de personal impuse administrațiilor locale în ultimii ani, dar și prin schimbarea comportamentului cetățenilor în privința informării.
‘Foarte bine știți restricțiile de personal peste care am trecut în ultima perioadă, abia reușim să ne acoperim aparatul de specialitate, să putem funcționa în condiții cât de cât normale. Dacă nu greșesc, în ultima perioadă am înjumătățit aproape numărul de angajați din primărie, datorită legislației care ne-a impus aceste lucruri. Dar noi nu am lăsat deoparte biblioteca, colega mea, când are solicitări de la cetățeni, merge în bibliotecă, o deschide, dacă este cazul stă acolo cu ei, și cetățenii din Gilău pot folosi biblioteca. Mai mult, avem liceul în vecinătatea noastră, care are, la rândul lui, o bibliotecă bine pusă la punct și dotată, iar elevii, studenții sau cetățenii din comună care doresc să o folosească au la îndemână și biblioteca școlii.Din păcate, cetățenii, și în special tinerii, preferă să-și ia informațiile mult mai ușor de pe internet în ziua de astăzi. Cred că acesta este motivul pentru care nu apelează la biblioteca noastră. Așa funcționează de 3-4 ani’, a explicat edilul.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
El a adăugat că, din motive financiare și din cauza restricțiilor pe care le impune legea asupra personalului, în prezent nu pot fi făcute angajări.
‘Doamna care a fost angajată bibliotecară nu era justificat să stea doar la bibliotecă pentru că poate vizitau biblioteca doi, trei cetățeni pe lună. Or, să plătești un om pentru două persoane pe lună, nu cred că este bine. Din motive financiare și din restricțiile pe care le impune legea asupra personalului, nu putem să angajăm în momentul de față oameni suplimentari. Dar, cu siguranță, dacă vor fi doritori, ne putem descurca cu colegii pe care îi avem momentan în aparatul de specialitate’, a precizat, pentru AGERPRES, Gelu Topan.
Reacțiile localnicilor confirmă, la rândul lor, gradul redus de vizibilitate al instituției.
Rodica Șalanță își amintește cu nostalgie de perioada în care biblioteca din Gilău, condusă atunci de doamna Cozma, reprezenta pentru ea principala sursă de cărți.
‘Pentru mine a fost o binecuvântare biblioteca din Gilău. Era bibliotecară pe atunci, doamna Cozma! Pentru că iubeam cărțile și devoram, la propriu, tot ce împrumutam de la bibliotecă, deoarece nu îmi permiteam să le cumpăr, aveam o fișă de împrumut impresionantă! Mi-am încheiat studiile în 1980. Ulterior, am investit în cărți! Acum vremurile sunt altele, tehnologia a ‘omorât’ cititul de carte. Este o diferență colosală între cititul de pe un ecran și senzația de a simți filele cărții… cel puțin asta este percepția mea, poate puțin învechită’, a spus aceasta.
Alți localnici afirmă, în schimb, că nici nu știau că instituția mai funcționează.
‘Ce aprecieri să vă dăm, eu nici nu am știut că există, am crezut că s-a desființat. Nu o face nimeni cunoscută’, a spus Aneta Cadiș, în timp ce Raluca Irimie a precizat că ‘ea știa că e închisă de câțiva ani buni’.
La polul opus se află biblioteca din comuna Săndulești, prezentată de autoritățile locale drept un model de bună practică, susținut prin implicarea directă a unei bibliotecare dedicate și prin activități continue derulate împreună cu comunitatea.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
‘La reorganizare am ținut cont și postul de bibliotecar nu a fost unul dintre posturile vizate, deși comunele de gradul 3 nu au o organigramă foarte stufoasă. Biblioteca oricum n-ar fi fost vizată, în primul rând pentru că avem acolo o persoană foarte dedicată, Adriana Pătăcean, care face multe activități, iar una dintre cele mai faine este o școală de vară, pe care o facem în fiecare an, în luna august. O facem aplicat, cu grupe, au o competiție la urmă, premii, iar copiii sunt tare implicați. Biblioteca noastră e foarte activă și face foarte multe activități cu comunitatea. În fiecare an prindem sume de bani pentru a cumpăra cărți. Am primit și din donații, cred că avem una dintre cele mai consistente biblioteci. În mod frecvent sunt peste 100 de persoane care încă împrumută cărți la Săndulești și nu toți sunt copii de la școală, avem și cititori între 25 și 80 de ani. Acesta este un lucru bun, dar aici contează și bibliotecarii, care au ținut legătura cu comunitatea’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul comunei Săndulești, Călin Fărgaciu.
Edilul a subliniat și dotările moderne cu care s-a înzestrat instituția, precum și rolul esențial pe care bibliotecara comunei l-a avut în transformarea acesteia.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
‘La bibliotecă avem imprimantă 3D, niște calculatoare foarte performante, cerc de robotică, aer condiționat. Satul nu mai seamănă cu ce era și, până la urmă, omul sfințește locul. O parte ni se datorează nouă, administrației, dar Adriana Pătăcean a fost cea care a ținut flacăra vie acolo și datorită ei există biblioteca la Săndulești. I-am acordat titlul de cetățean de onoare al comunei Săndulești. A fost și pentru întreaga ei activitate, dar și pentru că, împreună, am reușit să facem un muzeu al satului și ea a fost cea care s-a implicat foarte tare. A mers din casă în casă și a adus obiecte vechi și lucruri pe care nu le mai găsești în gospodăriile actuale. Sunt sume care pot să rămână în zona de cultură și de bibliotecă și nu se întâmplă nimic. E o bibliotecă vie și tot timpul s-a adaptat, avem și cerc de robotică și asta înseamnă că știe ce presupune biblioteca din 2026. Dar nu vreau să dispară nici cartea, mirosul de carte’, a mai spus Călin Fărgaciu.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
Adriana Pătăcean, cea căreia autoritățile locale îi atribuie în bună măsură revitalizarea instituției, a oferit AGERPRES un bilanț detaliat al activității bibliotecii din Săndulești.
‘Aproximativ 20% din populația comunei citește. Momentan sunt 340 de cititori, undeva la 15% din populația comunei. Până la sfârșitul anului, cam 20% din populație va avea fișă la bibliotecă. Deci, vom avea cam 400 de cititori până la sfârșitul anului, care frecventează biblioteca. Avem 14.440 de volume în bibliotecă, avem 20.000 de lei pentru achiziții de carte nouă. Organizăm un concurs împreună cu școala, unde avem o bibliografie stabilită, copiii trebuie să citească zece cărți într-un an ca să intre în bătălia finală. Li se pun întrebări, își prezintă fiecare cartea preferată și cel care are cea mai frumoasă dezbatere va fi cititorul anului. Câștigătorii obțin și niște premii în bani. Am găsit și sponsori și-i premiem. Nu sunt sume mari, dar pe ei îi motivează.
Avem și cititori vârstnici, și adolescenți. Cel mai vârstnic abonat al bibliotecii are aproximativ 76 de ani. Oamenii împrumută cărțile acasă, dar citesc și la bibliotecă. Avem și alte activități, șezători, unde, de la femeile mai în vârstă, învățăm să țesem, să coasem. Avem în fiecare vineri șezători’, a declarat, pentru AGERPRES, Adriana Pătăcean.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
Diferența dintre cele două comune, aflate la distanțe comparabile de Cluj-Napoca, arată că soarta unei biblioteci comunale depinde mai puțin de mărimea localității și mai mult de resursa umană dedicată acesteia.
La Săndulești, prezența constantă a unei bibliotecare implicate a transformat instituția într-un spațiu care combină, deopotrivă, cartea tradițională cu dotări moderne – imprimantă 3D, calculatoare performante, cerc de robotică – și activități de comunitate, de la concursuri de lectură cu premii pentru elevi, la șezători săptămânale și un muzeu al satului realizat chiar de bibliotecară.
Foto: (c) Marius Avram/AGERPRES
La Gilău, în schimb, transformarea postului de bibliotecar într-o atribuție secundară, alături de alte responsabilități administrative, pare să fi contribuit la izolarea treptată a bibliotecii de publicul căruia ar trebui să i se adreseze – până la punctul în care unii localnici cred că instituția s-a desființat sau e închisă de ani buni.
