Într-o epocă în care ecranele telefoanelor par să fi cucerit definitiv timpul liber al noilor generații, pe Valea Gurghiului se scrie o poveste diferită întrucât, la Biblioteca Ibănești, mirosul de carte veche se împletește strâns cu cel al lemnului cioplit, al pănușilor de porumb și al plăcintelor scoase din cuptor.
La Ibănești, Biblioteca nu mai este de mult un simplu depozit de volume, ci un spațiu viu, un nod cultural care adună comunitatea în jurul valorilor autentice.
În centrul acestei transformări se află Nicoleta Man, bibliotecară din anul 1995, și meșterul popular Petruț Chirteș, recunoscut ca Tezaur Uman Viu, dar și alte personaje mai puțin cunoscute, copii și părinți, care demonstrează că tradiția, dăruirea și lectura pot salva identitatea unui sat.
Pentru Nicoleta Man, care poartă pe umeri destinele lecturii locale de peste trei decenii, biblioteca înseamnă o viață pusă în slujba oamenilor, un refuz încăpățânat de a lăsa cortina să cadă peste cultura rurală.
Foto: DORINA MATIS / AGERPRES FOTO
Istoria modernă a Bibliotecii Comunale Ibănești este una itinerantă, marcată de mutări succesive, dar și de o adaptare permanentă la cerințele vremii. Cu un fond actual de aproximativ 11.000 de volume, instituția a trebuit să își schimbe sediul de mai multe ori pentru a supraviețui.
‘Biblioteca, în acești ani, a fost mutată în trei locații. La început am găsit-o în această clădire, am inventariat fondul de carte, apoi ne-am mutat la Căminul Cultural, într-una din săli. După ceva timp ne-am mutat în altă sală a Căminului cultural, ca în 2025 să mă întorc din nou de unde am plecat’, ne spune Nicoleta Man.
Bibliotecara ne arată că rădăcinile acestei instituții sunt însă mult mai adânci, primul volum înregistrat oficial în bibliotecă, potrivit unui registru de inventar din anul 1966, a fost romanul istoric ‘Făclia s-a aprins’, scris în 1957 de cunoscutul autor Dumitru Almaș. Volumul, o scriere masivă de aproape 500 de pagini, a fost clasat și scos din uz în anii ’80, devenind astăzi o raritate ce mai poate fi găsită doar prin anticariate.
Însă, simbolic, făclia culturii nu s-a stins niciodată la Ibănești.
Revenirea în sediul inițial după renovare, precizează Nicoleta Man, a marcat transformarea spațiului în Centrul de Informare și Documentare, fiindcă tehnologia a pășit puternic în comunitate, creând o adevărată efervescență în rândul copiilor.
‘Atunci a fost dotată cu calculatoare. Veneau copiii pe bază de programare, pentru că erau atât de mulți. Aici erau cinci calculatoare, dar pe bază de programare veneau, stăteau la rând sau veneau de acasă doar cu 5-10 minute înainte și se bucurau de tehnica cu care a fost dotată biblioteca’, sublinizază bibliotecara.
Într-un context economic adesea restrictiv, eforturile se concentrează pe achiziții inteligente, orientate direct către dorințele publicului local.
Întrebată ce anume îi mai atrage pe copii către lectură într-o perioadă în care această activitate nu mai este considerată ‘la modă”, mai ales în sate, Nicoleta Man ne-a explicat secretul strategiei sale: interacțiunea, jocurile și, mai ales, activitățile practice.
Dintre toate, atelierul de gătit a devenit rapid favoritul celor mici, alimentat de o pasiune deosebită a bibliotecarei, recunoscută în zonă pentru performanțele sale culinare: timp de 11 ediții, la Festivalul Văii Gurghiului, a pregătit zilnic câte trei feluri de mâncare, asigurând până la 400 de porții din fiecare fel.
‘Atelierul de gătit încerc să îl fac cu produse cât de cât de la noi din curte sau de la oamenii care vând în sat, producătorii noștri agricoli. Facem clătite, facem chec, prăjitură cu mere. Le punem șorțulețe, le punem baticuri, le spunem procesul tehnologic și ei singuri sparg ouă, le bat, fac toată prăjitura de la început până la sfârșit’, afirmă Nicoleta Man.
Succesul acestor activități a transformat spațiul bibliotecii într-un loc neîncăpător în timpul vacanțelor, atrăgând copii din toate comunele vecine.
‘În bibliotecă am avut și 30 de copii o dată. Este foarte greu, într-adevăr, să lucrez cu așa mulți copii. Pot să participe și copii din alte localități învecinate și din comunele vecine. Numărul lor a crescut și nu puteam să-i selectez sau să fac în două serii pentru că. dacă ei așa au vrut să participe, împreună, m-am adaptat, deși mi-a fost un pic greu, dar am mers înainte’, mai afirmă Nicoleta.
Ea ne spune că, oricât de multă energie ar avea un singur om, o asemenea mișcare culturală are nevoie de sprijin, iar astfel a apărut, în urmă cu câțiva ani, un grup stabil numit ‘Voluntarii Bibliotecii’, o denumire născută complet spontan, în urma unui telefon primit pentru o invitație pe un afiș.
‘Am văzut că și adulții trag spre mine și am zis haideți să facem un grup mixt – adulți, tineri și copii. Mă sunase cineva să mă invite undeva și mă întreba cum să ne treacă pe afiș și am zis ‘Voluntarii Bibliotecii’. Așa mi-a venit pe moment și așa a rămas. Sunt și pensionari, sunt și doamne care lucrează, dar de fiecare dată reușim să acoperim cerințele’, susține Nicoleta Man.
Din acest grup fac parte femei inimoase din sat care predau copiilor, în mod benevol, arta cusutului tradițional, dar și oameni care readuc la viață vechile șezători, transformând biblioteca într-o adevărată scenă folclorică pe timp de iarnă.
‘Ideea a fost într-o toamnă, când, de fapt, așa se și organizau șezătorile, de toamna până primăvara, pentru că, după ce adunau oamenii recolta de pe câmp, femeile mai mult erau acasă și începeau să facă lucru de mână. Am zis să nu fim doar noi singure, să invităm de fiecare dată grupuri din alte comune să vină și să ne simțim bine împreună, să lucrăm, să povestim, să glumim, să cântăm’, subliniază Nicoleta.
Rând pe rând, grupuri folclorice renumite precum ‘Dor Solovăstrean’, ‘Zestrea Satului’ din Dulcea, ‘Hodăceana’, ‘Toaca Văii Gurghiului’, ‘Coronița’ din Solovăstru sau fetele de la Batoș au trecut pragul instituției.
‘De fiecare dată când avem invitați ne îmbrăcăm în costume populare și e o sărbătoare în bibliotecă’, adaugă Nicoleta Man cu mândrie.
Odată cu instalarea unui nou preot în comunitate în ziua de Rusalii, parteneriatul dintre Biserica Ortodoxă și Bibliotecă a prins viață prin proiecte ce îmbină spiritualitatea cu abilitățile practice.
‘Dânsul a venit cu propunerea de colaborare să facem aceste ateliere în bibliotecă, cu participarea preotului. Pentru astăzi, tema atelierului este ‘Sfinții Petru și Pavel’, grupa mică va realiza puzzle cu icoane cu acești sfinți, iar grupa mare va încerca să facă copacul faptelor bune. Interesul este atât de mare încât școli gimnaziale din Târgu Mureș solicită programări în perioadele dedicate programelor ‘Școala Altfel’ sau ‘Săptămâna Verde’. Din cauza numărului mare de copii, evenimentele se mută în aer liber, pe cunoscutul Platou Fâncel. Acolo, copiii au șansa unică de a lucra cu personalități de elită ale culturii noastre, recunoscute ca Tezaure Umane Vii, Margareta Nagy din Chendu, maestră în împletitul pănușilor de porumb, și Petruț Chirteș din Dulcea, singurul sculptor de troițe ortodoxe din Transilvania și meșter cioplitor în lemn de stejar’, spune Nicoleta Man.
Pe meșterul Petruț Chirteș l-am găsit în atelierul său din satul Dulcea, comuna Ibănești, înconjurat de mirosul de lemn proaspăt așchiat, dar a lăsat lucrul pentru a ne prezenta activitatea sa ca voluntar al bibliotecii din Ibănești.
‘Am făcut 20 de ciocane de sculptor pe care le ofer copiilor în acele ateliere pe care le organizăm la Fâncel, le ofer și câte o bucată de scândură și îi pun să-și scrie numele pe ea. Pe urmă, le dau dalta în mână și îi văd cât sunt de uimiți. La mine vin și câte 4-5 grupe, fiindcă îi atrage foarte tare, toți vor la sculptură. Au fost două fete și un băiat în tabăra de la Lăpușna care m-au impresionat ce lucrare au făcut, ce desen au făcut. Pentru 8 martie le-am dat câte o inimioară din lemn pentru mama lor și i-am îndemnat să scrie ceva cu ciocanul și dalta. S-au întrecut pe ei!’, a afirmat Petuț Chirteș.
Unul dintre punctele culminante ale activităților, relatează Tezaurul Uman Viu, este vizitarea bisericuței de lemn de pe platoul Fâncel, acolo se află o lucrare monumentală, realizată integral de el, pe care copiii o descoperă cu uimire și profund respect.
Petruș Chirteș spune că peste 160 de copii au participat la tabăra de sculptură organizată de bibliotecă la Fâncel, iar la Festivalul Văii Gurghiului meșterul a ghidat trei serii de tineri.
‘Îi bag în bisericuța de lemn de pe platoul Fâncel și le arăt iconostasul pe care l-am sculptat, fiindcă e o lucrare mare, mai deosebită. Să îi vedeți cu ce disciplină în ei intră în biserică, zicem un ‘Tatăl nostru’, după care îi trec pe la icoane. Apoi se așază în bănci și le explic ce conține iconostasul și cum se face. Îmi aduc aminte că toată biserica, cu arhitectura ei, cu tot ce a trebuit să fac, mi-a luat nouă luni de zile. Și pe masa altarului am o cruce deosebită, făcută manual’, a declarat Chirteș, prezentând și elementele iconostasului.
Fascinat de curiozitatea celor mici, meșterul a observat că cei mai impresionați de această lume a lemnului dăltuit sunt copiii veniți de la oraș, lipsiți de contactul direct cu meșteșugul tradițional.
‘De Înălțarea Domnului, de Ispas, un profesor de la Mureș l-a anunțat pe feciorul meu că vine cu 40 de elevi. Când vin aici, eu decuplez curentul în atelier fiindcă ei umblă și nu-i pot supraveghea. Cei mai interesați sunt cei de la oraș. Se apucă de lucru și nu îi mai pot scoate afară. Nu au de lucru acasă, nu le explică nimeni nimic. Și acum când văd asta sunt foarte, foarte interesați de tâmplărie și sculptură’, a precizat Petruț Chirteș.
Munca neobosită a voluntarilor și atașamentul copiilor față de bibliotecă nu rămân nerăsplătite întrucât, cu sprijinul financiar al Primăriei și Consiliului Local, care au alocat suma de 10.000 de lei pentru transport și cazare, Nicoleta Man a organizat o excursie cu scopul de a-i conecta direct pe copii cu marii titani ai istoriei și culturii românești.
‘Bineînțeles că este anul Brâncuși și am zis să le arăt copiilor unde a stat Brâncuși, ce a făcut Brâncuși. Să mergem să vizităm casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu, să mergem să trecem pe la Lucian Blaga. Și uite așa, copiii să vadă ce frumuseți și ce oameni de valoare a avut România’, a revenit Nicoleta Man.
Efectul acestei inițiative s-a simțit instantaneu chiar între rafturile bibliotecii, stârnind curiozitatea nativă a celor mici.
‘O fetiță a spus: dar cine era Lucian Blaga? Zic uită-te acolo, este la litera B, caută o carte scrisă de Lucian Blaga și află singură cine a fost Lucian Blaga și a încercat să-l descopere pe Lucian Blaga. Însă e în ciclul primar și un pic este cam mult pentru ea, dar totuși mi-a părut bine că a fost curioasă să vadă pe unde trece ea în excursie. Această sete de cunoaștere se manifestă la toate vârstele. Cel mai vârstnic cititor din Ibănești are 78 de ani, iar pentru cei care nu se mai pot deplasa, le duc cărțile direct acasă. La polul opus, copii de grădiniță, care abia merg în picioare, vin cu părinții și caută curioși volumele cartonate cu animale și flori primite din donații’, a arătat Nicoleta Man.
În timp ce, în comunele învecinate, multe biblioteci s-au închis, iar posturile au fost reduse sau desființate, Ibăneștiul a reușit să acceseze fonduri europene prin PNRR. Transformarea este vizibilă, biblioteca este acum dotată cu un mic amfiteatru modern, videoproiector, ecran, laptopuri, tablete și o cameră foto performantă pentru a imortaliza momentele și a crea amintiri plăcute.
În acest spațiu nou, Nicoleta Man coordonează un proiect de alfabetizare tehnologică de proporții, un curs de dezvoltare a competențelor digitale pentru adulți, destinat persoanelor de la 16 ani în sus.
‘Am 103 cursanți care încă urmează cursul, dar am deja 92 de certificate. Deci 92 de persoane au încheiat deja acest curs cu diplome. Astăzi o să punem niște filmulețe celor care vin la ateliere pentru că, de fiecare dată, la începutul atelierelor, mie îmi place să stabilim niște reguli și să facem o poveste din ceea ce va urma. Să le prezentăm exact cu exemple ceea ce se întâmplă. Dacă nu am avea niște reguli, ar fi un haos total’, a declarat bibliotecara.
Cu toate că recunoaște că se gândește uneori la perioada liniștită a pensionării, Nicoleta Man își privește meseria cu un optimism, convinsă că povestea începută de ea va merge în continuare pe mâini bune.
‘Sper că voi avea sănătate să ajung acele clipe ale pensionării, pentru că trebuie să facem loc și celor care vin după noi și eu sunt ferm convinsă că cei care vin după noi o să facă mult mai bine și mult mai frumos. Noi am făcut atât cât ne-am priceput, iar ei vor face altfel’, afirmă Nicoleta Man.
Pentru colegii săi de breaslă din alte localități, care au obosit și au pus lacătul pe uși, bibliotecara din Ibănești a ținut să transmită un mesaj profund de încurajare, desprins din propria sa filosofie de viață: ‘Să aibă putere, tărie și să creadă în ceea ce fac, pentru că dacă crezi în ceea ce faci, cu siguranță vei reuși. Fiecare ajunge la un moment dat într-un punct în care spune că renunță, dar îți aduni forțele și te duci mai departe. Mai bate vântul, mai vine furtuna, dar după furtună totdeauna vine soarele și mergem înainte cu capul sus’.
Prin oameni ca Nicoleta Man și Petruț Chirteș, Biblioteca din Ibănești rămâne nu doar o clădire cu cărți, ci o veritabilă rezistență în fața timpului, locul unde comunitatea își coace pâinea, își cioplește viitorul și își citește, cu mândrie, propria istorie.
