Premierul Ilie Bolojan a declarat, luni, la dezbaterea moţiunii simple pe educaţie că banii educaţiei trebuie să fie tot mai mulţi, dar corelat cu creşterea calităţii şi adaptare la realitatea economică, astfel încât banii alocaţi să fie o reală investiţie, cea mai importantă, nu doar o simplă cheltuială, el adăugând că, pentru autorii moţiunii de azi, toate acestea nu contează.
”Moţiunea simplă depusă se referă exclusiv la sprijinul material pentru studenţi: burse, transport, condiţii de trai. Sunt subiecte importante. Dar educaţia universitară înseamnă cu mult mai mult: calitatea, competenţe, şanse reale pe piaţa muncii, cercetare şi inovare, contribuţie directă la dezvoltarea României. Acestea ar trebui să fie centrul unei dezbateri complete despre învăţământul superior. Da, studenţii au nevoie de sprijin financiar şi de aceea există bursele sociale, în cuantum de 925 de lei/lună, valoare stabilită de Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior. De asemenea burse beneficiază 40 de mii de studenţi. Facultăţile primesc de la ministerul Educaţiei un fond de burse, în valoare totală de aproape 1,5 miliarde de lei, şi ele decid câte sunt sociale, dar nu mai puţin de 30% din cele pe care le acordă”, a declarat premierul Ilie Bolojan, interimar la ministerul educaţiei, la dezbaterea moţiunii simple.
”Ne-am dori ca bursele să fie mai mult şi mai mari, cu siguranţă. Dar statul acesta de la care pretindem să le plătească nu este o entitate straină care-şi ţine banii proprii în cufere îngropate prin locuri secrete. Statul suntem noi, cu toţii. Banii statului sunt banii adunaţi de la noi şi tot ceea ce plăteşte, ceea ce plătim noi peste ceea ce producem este din împrumuturi. Tot mai multe, tot mai scumpe, până în pragul insuportabil la care am ajuns vara trecută şi de care ne îndepărtăm, cu un cost pe care îl ştim cu toţii”, a mai spus şeful Executivului.
El a mai afirmat că ”nu există nimic gratis, există ce plăteşti din propriul buzunar şi ceea ce plăteşte altcineva, ceea ce plăteşti din ce produci sau din ce împrumuţi”. ”Bursa nu este însă salariu minim, nu este întreţinere completă, nici nu poate fi. Este un ajutor pe cât de mare ni-l permitem. Avem obligaţia să păstrăm echilibrul financiar al ţării. Orice creştere permanentă trebuie făcută treptat, pe măsură ce bugetul ne permite, astfel încât să fie o creştere sigură, predictibilă şi care poate fi menţinută”, a menţionat premierul.
Ilie Bolojan a mai declarat că, dincolo de burse, finanţarea publică a învăţământului superior este substanţială.
”În datele de finanţare ale anului trecut, pentru şcolarizarea fiecărui student s-au alocat aproximativ 8.500 de lei pe an. În total, 6 miliarde de lei. Pentru cazarea în cămine – 256 de milioane de lei, iar pentru subvenţia de transport – 34 de milioane de lei. Aceste cifre arată că există un efort bugetar real şi constant. Realist vorbind, creşterea substanţială a bugetului pentru educaţie nu poate fi făcută de la un an la altul, dar drumul greu al redresării pe care am plecat anul trecut trebuie să ne aducă în situaţia în care să ne permitem mai mult pentru educaţie”, a afirmat Ilie Bolojan.
Premierul a ţinut să precizeze că a fost suprins să nu vadă în cele două pagini scrise nimic despre ceea ce ar trebui să ne preocupe dincolo de populism şi demagogie, în privinţa învăţământului superior.
”Nimic despre adaptarea lui la lumea de astăzi şi la cea de mâine, despre calitate lui şi despre ceea ce el restituie societăţii în schimbul susţinerii studiilor. Ce înseamnă „mai mult” în educaţia universitară? Calitatea pregătirii în universităţi trebuie să crească, iar finanţarea nu trebuie să fie doar după număul de studenţi. Trebuie să fie şi în funcţie de performanţa programelor de studii. Cum o măsuram? În funcţie de performanţa studenţilor. Câţi ajung la absolvire, câţi muncesc în domeniile pentru care s-au pregătit, cu ce rezultate, care este performanţa cercetării? Trebuie să avem o imagine clară asupra traseului absolvenţilor. Avem nevoie de date publice, transparente, privind parcursul după absolvire: în ce măsură lucrează în domeniile pentru care s-au pregătit, care sunt rezultatele pe programe şi pe universităţi. De exemplu: câţi absolvenţi ai facultăţilor de medicină promovează rezidenţiatul, pe universităţi, şi câţi ajung apoi să lucreze în spitalele din România? Astfel de date ajută statul să dimensioneze mai bine locurile finanţate şi îi ajută pe tineri să ia decizii în cunoştinţă de cauză”, a arătat premierul.
Bolojan a mai declarat că ”finanţarea programelor slabe trebuie redusă până când reuşesc planurile solide de îmbunătăţire iar economiile realizate trebuie duse către cei care fac performanţă, după cum trebuie sprijinite acele domenii care susţin economia, serviciile publice şi capacitatea României de a concura”.
”Trebuie redusă birocraţia academică, îmbunătăţite recrutarea şi mecanismul de promovare a profesorilor, trebuie întărită integritatea academică. Transferul de cunoaştere către societate trebuie să fie o funcţie centrală a universităţilor: cercetare aplicată, inovare, colaborări cu economia şi cu administraţia, soluţii pentru comunităţi. Universităţile trebuie să fie un motor al modernizării. Învăţământul superior depinde de baza din preuniversitar. Calitatea rezultatelor universitare e legată direct de calitatea acestei baze. De aceea, politicile publice din educaţie trebuie gândite ca un întreg: de la alfabetizare şi competenţe de bază până la excelenţă universitară. Ce se întâmplă în zona de rural, cu abandonul şcolar, cu scăderea calităţii în preuniversitar, e un semnal important de alarmă”, a explicat premierul.
”Da, banii educaţiei trebuie să fie tot mai mulţi, dar corelat cu creşterea calităţii şi adaptare la realitatea economică, astfel încât banii alocaţi să fie o reală investiţie, cea mai importantă, nu doar o simplă cheltuială. Pentru autorii moţiunii de azi toate acestea nu contează. La fel ca toată politica lor, demersul lor este doar exploatare simplistă a unei teme emoţionale. Nu ar trebui să ne surprindă, că doar asta înţeleg ei din şcoală, dar ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că aceasta este viziunea lor despre viitor”, a apreciat premierul în plenul Senatului.
Şeful Executivului a remarcat că la începul dezbaterii erau grupuri de studenţi, în balcon.
”Faptul că acum nu mai e niciunul ar trebui pe toţi să ne îngrijoreze. Dacă ne gândim la rece, asta ar trebui să ne pună pe gânduri”, a mai spus el.
Moţiunea simplă depusă de Opoziţie în Senat se intitulează „Educaţia între avarie şi abandon. Cum sunt transformaţi studenţii în colateral bugetar”
”Sub conducerea ministrului interimar al Educaţiei, domnul llie Bolojan, educaţia a intrat într-o zonă perîculoasă de austeritate fără protecţie, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare. Sub mandatul ministrului interimar, bursele acoperă mai puţin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilităţile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar 9 Iuni pe an, de parcă viaţa ar fi suspendată în vacanţă. Diferenţa dintre cât costă viaţa şi cât oferă statul este împinsă, cu nonşalanţă, în spatele studenţilor şi al familiilor lor. Este o politică simplă: ştim cât costă educaţia, dar nu o plătim”, spun iniţiatorii în moţiunea simplă.
Opoziţia mai spune că sub conducerea actuală, educaţia este tratată ca o cheltuială incomodă, nu ca o investiţie strategică. Iar când educaţia este tăiată, nu se face economie, se face export de inteligenţă, arată iniţiatorii.
