Situată la granița UE, Turcia a servit mult timp drept canal pentru energia rusească îndreptată spre Europa. Însă această conexiune este acum analizată după o propunere recentă a UE de a elimina toate importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027.
Pentru a-și pune în aplicare planul, Bruxelles-ul dorește să impună mai multe cerințe de monitorizare pentru a evalua mai bine cum și unde continuă să intre gazul Moscovei în bloc. Pentru a funcționa, însă, UE va avea probabil nevoie de informații de la țări de tranzit cheie, precum Turcia. Iar Ankara nu este interesată.
„Deși UE ar putea sau nu să decidă să interzică complet importul de gaze rusești, Turcia este de părere că sancțiunile unilaterale riscă să perturbe economiile și să amplifice preocupările legate de securitatea energetică pentru toți”, a declarat Ministerul de Externe al Ankarei într-un comunicat pentru POLITICO. „Turcia implementează doar sancțiunile adoptate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.”
Reticența, avertizează experții, ar putea deschide o breșă care să permită gazului rusesc să continue să intre în bloc nedetectat, mult timp după termenul legal. Și acest lucru vine în contextul în care relațiile dintre Bruxelles și Ankara au atins noi minime pe fondul unei represiuni guvernamentale ample împotriva opoziției turce.
„Reticența Turciei de a respecta prevederile UE privind monitorizarea ar putea crea dificultăți pentru implementarea eficientă a regulamentului propus, în special având în vedere rolul tot mai mare al Turciei ca tranzit și potențial centru pentru gazele rusești”, a declarat Ville Niinistö, europarlamentar Verzi și fost ministru finlandez al mediului, care conduce lucrările Parlamentului European asupra proiectului de lege.
La mai bine de trei ani de la lansarea războiului total împotriva Ucrainei de către Rusia, UE încă se străduiește să se detașeze complet de energia Moscovei și să întrerupă o sursă cheie de venituri pentru Kremlin.
Din 2022, UE a eliminat treptat toate achizițiile maritime de petrol și cărbune rusesc, reducând în același timp importurile de gaze cu aproximativ două treimi. Dar a continuat să cumpere volume semnificative de gaze naturale lichefiate superrăcite de la Moscova, alături de aprovizionarea limitată prin conducte.
În iunie, Bruxelles-ul a prezentat o propunere legislativă pentru a aborda aceste importuri restante printr-o interdicție treptată și generală, începând cu contracte pe termen scurt în acest an și eliminând treptat acordurile pe termen lung în 2027.
Pentru a realiza acest lucru, Comisia Europeană, executivul UE, dorește să urmărească mai bine importurile de energie, solicitând companiilor care importă gaz rusesc să furnizeze „toate informațiile relevante” necesare pentru a evalua originea combustibilului, inclusiv contractele de furnizare. Capitalele UE și Parlamentul European negociază acum legislația.
Urmărirea originii fluxului de gaze este extrem de dificilă pentru UE, deoarece există puține modalități de a testa proveniența moleculelor. Între timp, contractele de furnizare sunt confidențiale, iar combustibilul trece adesea prin mai mulți intermediari înainte de a ajunge la destinație.
Regulile propuse nu ar impune nicio obligație legală Turciei, o țară care nu este membră a UE. Însă, având în vedere că contractele nu indică întotdeauna clar de unde provine combustibilul, firmele din UE ar putea fi nevoite să solicite informații suplimentare omologilor lor turci dacă doresc să continue să importe gaze, a declarat Aura Săbăduș, analist senior în domeniul energiei și expert în piața gazelor la firma de consultanță ICIS.
„Acest lucru este relevant în special pentru punctul comercial transfrontalier Strandzha-Malkoclar care leagă Turcia de Bulgaria”, a explicat Săbăduș.
În baza unui acord complex semnat în 2023, compania energetică bulgară Bulgargaz poate comanda încărcături de gaz natural lichefiat (GNL) către terminalele turcești, a spus ea, care sunt apoi predate companiei de stat turcești Botaș înainte de a fi returnate către Bulgargaz la granița UE.
Problema este că „nu știm dacă acest gaz livrat în Bulgaria este același” cu cel care ajunge la terminalele Turciei, a spus Săbăduș, ceea ce înseamnă că UE nu poate fi sigură că nu este „amestecat” cu alte livrări între ele.
Și având în vedere prețul relativ redus al gazelor naturale din Moscova, există un „risc ridicat” ca o mare parte din aceste gaze să fie rusești, a spus ea, adăugând că același risc se aplică și interconectorului Kipi, mai mic, dintre Grecia și Turcia.
În ultimul an, UE a importat 1,9 miliarde de metri cubi de gaze prin intermediul celor două legături, arată datele de pe platforma ENTSO-G – o cifră care ar putea urca la 5,4 miliarde de metri cubi, a spus Săbăduș. Deși această cifră este mică în comparație cu cei 150 miliarde de metri cubi pe care Rusia îi exporta cândva către UE, ea reprezintă totuși o cincime din totalul importurilor de gaze din Moscova prin conducte ale blocului comunitar anul trecut.
Această „lacuna legală” înseamnă că cele două interconexiuni „trebuie neapărat incluse” în propunerea legislativă ca puncte de intrare „cu risc ridicat” în UE, a spus ea.
„Dacă Turcia ar refuza să coopereze pe deplin cu cerințele de monitorizare sau transparență… autoritățile din statele membre ale UE nu vor avea datele necesare pentru a determina originea gazelor care intră din Turcia”, a adăugat europarlamentarul Niinistö.
Actorii cheie care transportă gaze peste granița cu Turcia susțin că fluxurile sunt deja strict monitorizate, chiar dacă experții rămân sceptici.
Un purtător de cuvânt al Bulgargaz a declarat pentru POLITICO că, în conformitate cu acordul din 2023, firma de stat oferă doar servicii de asistență pentru transportul gazelor, mai degrabă decât să efectueze vânzări, insistând în același timp că monitorizează îndeaproape originea fluxurilor.
„Bulgargaz deține toate documentele… ale GNL-ului livrat terminalelor Botas”, au declarat aceștia, adăugând că „în acest sens, originea gazelor naturale… poate fi ușor dovedită”.
Ankara a declarat, de asemenea, că menține o „poziție fermă și consecventă împotriva oricăror încercări de a utiliza Turcia pentru a eluda” regulile UE, adăugând în același timp că „datele sale privind importurile de gaze de la furnizori sunt publicate periodic”.
Comisia, Botaş și importatorii greci de gaze DEPA și Metlen Group nu au răspuns solicitărilor de comentarii din partea POLITICO.
Problema este că „Turcia nu are prea multe motive să se conformeze” proiectului de lege, având în vedere că relațiile sale cu UE sunt în prezent „la cel mai scăzut nivel” posibil, potrivit lui Mehmet Öğütçü, CEO al firmei de consultanță energetică Global Resources Partnership și fost diplomat turc.
Prin urmare, Bruxelles-ul va trebui să ia în considerare „îndulcitori”, a spus el, cum ar fi redeschiderea discuțiilor înghețate privind problemele energetice legate de candidatura Turciei la UE, blocată. Deblocarea fondurilor Băncii Europene de Investiții pentru proiecte ecologice este o altă opțiune.
Ministerul de Externe al Turciei a declarat pentru POLITICO că este „dispus… să coopereze cu UE în chestiuni energetice”, în funcție de disponibilitatea blocului comunitar de a se implica cu Ankara, ceea ce, a spus el, ar putea include reluarea discuțiilor energetice la nivel înalt cu Bruxelles-ul.
Dar chiar și asta presupune că Turcia s-ar conforma cu bună-credință. Potrivit lui Săbăduș, expertul pe piața gazelor, există „șanse mari” ca Ankara să falsifice conținutul documentelor vamale – așa cum se suspectează deja că a făcut-o cu transporturile de petrol rusesc către blocul comunitar.
„Ce fel de jurisdicție are UE asupra Turciei?”, a spus ea. „Nu pot merge să verifice la vama turcă… nu pot verifica la guvernul turc – nu au nicio jurisdicție.”
