Reprezentanţii Curţii de Apel Bucureşti afirmă, luni seară, că analiza dosarelor de corupţie din ultimii trei ani arată că termenele de prescripţie erau deja împlinite anterior datei înregistrării cauzei la CAB sau au intervenit imediat după ce dosarul a intrat pe rolul CAB. Magistraţii apreciază că pasivitatea legislativului şi durata urmării penale sunt cauzele prescrierii.
CAB transmis, luni seară, într-un document intitulat ”Informare Recorder”, ”clarificări punctuale privind dosarele de corupţie şi modificarea completurilor la CAB potrivit celor afirmate în pretinsa investigaţie jurnalistică”.
”În prezentarea “Recorder” se susţine că s-au influenţat soluţii în dosare de corupţie prin modificarea compunerii completurilor. În realitate, aşa cum rezultă din datele statistice, această alegaţie nu este susţinută de datele obiective ale dosarelor şi nici de cadrul legal aplicabil. Analiza situaţiei reale arată, pe de o parte că, în marea majoritate a cazurilor (peste 86 %), dosarele erau deja prescrise la momentul în care au ajuns la Curtea de Apel Bucureşti, iar în restul cazurilor prescripţia era iminentă”, se arată în documentul citat.
Potrivit acestuia, componenţa completului nu putea influenţa soluţia impusă de lege.
Instanţa afirmă că datele vizând dosarele de corupţie analizate pe o perioadă de 3 ani arată că:
⁃ termenele de prescripţie erau deja împlinite anterior datei înregistrării cauzei la CAB sau au intervenit la foarte scurt timp după sesizare;
⁃ din 22 dosare de corupţie, doar 3 (13,64%) s-au prescris în cursul judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti, în timp ce 19 dosare (86,36%) erau deja prescrise la momentul sesizării instanţei;
⁃ în cele 3 dosare în care prescripţia a intervenit după sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, aceasta s-a produs la 9 zile, 3 luni şi 5 luni de la sesizare, ceea ce arată că instanţa a fost sesizată cu cauze aflate deja la limita termenului legal, fără posibilitatea reală de a influenţa cursul prescripţiei;
⁃ prescripţia intervenită la doar 9 zile de la sesizare nu poate fi asociată nici factual, nici juridic cu conduita instanţei, fiind imposibil ca, într-un asemenea interval, CAB să fi exercitat o influenţă reală asupra cursului procesului.
⁃ în celelalte două cauze, intervalele de 3 luni, respectiv 5 luni, reprezintă perioade compatibile cu procedura normală de fixare a primului termen, comunicarea actelor şi respectarea dreptului la apărare, intervalele fiind insuficiente pentru a susţine existenţa unor manevre dilatorii sau a unei lipse de diligenţă din partea instanţei;
⁃ Curtea a fost învestită cu cauze vechi, unele având fapte săvârşite cu 8– 10 ani înainte, ceea ce limitează în mod obiectiv posibilitatea de judecare pe fond;
⁃ analiza graficelor statistice relevă faptul că instanţa a aplicat legea în mod activ şi responsabil, fără a se limita la constatarea prescripţiei răspunderii penale. Ori de câte ori au existat bunuri sau foloase susceptibile de confiscare, CAB a dispus măsuri de confiscare specială, chiar dacă acţiunea penală a încetat ca efect al prescripţiei. Prin aceasta, instanţa a asigurat înlăturarea beneficiilor patrimoniale obţinute ilegal, prevenind orice formă de impunitate economică.
⁃ în acelaşi timp, Curtea a valorificat eficient probatoriul administrat în fazele anterioare ale procesului, contribuind la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi respectând atât cerinţele dreptului intern, cât şi standardele europene privind combaterea corupţiei şi recuperarea produsului infracţiunii, în pofida unui cadru legislativ instabil.
”Recorder a vorbit despre «artificii procedurale» prin schimbarea completurilor, prezentând-o ca pe o situaţie «sistemică» de natură să conducă la prescriere în cauzele de corupţie. Realitatea documentată reliefează că modificarea completurilor s-a făcut în temeiul legii de organizare judiciară şi a Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (ROIIJ)”, se mai arată în document.
Potrivit magistraţilor, ”în realitate, cauza prescrierii răspunderii penale în respectivele dosare a fost rezultatul: pasivităţii legislativului care timp de 4 ani nu a modificat un text din Codul penal în acord cu exigentele deciziilor CCR; duratei excesive a urmăririi penale, uneori trimiterii tardive în judecată”.
”Aceste elemente sunt anterioare sesizării Curţii de Apel Bucureşti cu soluţionarea dosarelor şi nu puteau fi corectate prin managementul completurilor”, se mai arată în document.
