Al Doilea Război Mondial distruge sediile firmei, iar reconstrucția durează aproape un deceniu. Perseverența de a continua rămâne însă o trăsătură definitorie pentru ceea ce avea să devină, în timp, Lidl, conform BussinesMagazin.
În 1968, Dieter Schwarz, fiul fondatorului, deschide primul magazin sub brandul Handelshof, precursorul actualului Kaufland. Cinci ani mai târziu, inspirat de succesul Aldi, testează un nou format: magazinul tip discounter. Pentru a evita asocierea negativă cu numele Schwarzmarkt („piață neagră”), cumpără dreptul de a folosi numele „Lidl” de la un fost profesor pensionar, Ludwig Lidl, pentru 1.000 de mărci germane. Astfel, în 1973, la Ludwigshafen se deschide primul magazin Lidl.
Încă de la început, Lidl a mizat pe prețuri reduse și eficiență maximă:
-gamă restrânsă (1.500–2.000 de produse vs. 30.000+ într-un hipermarket) pentru reducerea costurilor logistice,
-predominanța mărcilor proprii, cu marje mai bune și control asupra calității,
-formate standardizate, cu layout aproape identic în toate magazinele,
-achiziții centralizate și negociere agresivă cu furnizorii.
În 1977, rețeaua număra deja 33 de magazine în Germania, iar afacerea familiei era împărțită în două divizii: Lidl (discounter) și Kaufland (hipermarket).
La sfârșitul anilor ’80 începe extinderea peste granițe:
1988: Franța
1994: Marea Britanie
Urmează Spania, Italia, Belgia și, după căderea Cortinei de Fier, țările din Europa Centrală și de Est.
Intrarea Lidl pe o nouă piață urmează un tipar clar:
-prețuri foarte competitive,
-magazine amplasate în zone accesibile, dar mai mici decât supermarketurile clasice,
-marketing minim, mizând pe reputație și recomandări,
-adaptarea ofertei la gusturile locale (ex.: produse românești în Lidl România).
Dacă la început rafturile erau simple, fără decorațiuni, cu produse direct în cutiile de carton, în timp strategia s-a rafinat:
-introducerea secțiunilor de panificație cu pâine caldă și produse de patiserie,
-celebrul „Aisle of Middle” – raionul surpriză cu articole non-alimentare și promoții săptămânale,
-îmbunătățirea calității mărcilor proprii pentru a concura cu brandurile consacrate.
Astăzi, Lidl are peste 12.600 de magazine în 31 de țări și peste 230 de centre logistice. Face parte din Schwarz Group, cel mai mare retailer european, cu o cifră de afaceri de peste 175 miliarde € în 2024.
Modelul Lidl este adesea dat ca exemplu de eficiență, dar nu a fost scutit de scandaluri. Documentarul ZDF „Lidl: The Insiders” a dezvăluit tactici de influențare a comportamentului de cumpărare:
-cărucioare supradimensionate, care stimulează achizițiile,
-produse mici în raport cu dimensiunea coșului, pentru impresia vizuală că „nu ai cumpărat mult”,
-poziționarea strategică a promoțiilor pentru achiziții impulsive.
Un angajat intervievat a declarat: „Dacă am fi avut cărucioare mai mici, Lidl nu ar fi putut obține niciodată vânzările pe care le are acum.”
De asemenea, în 2008, revista Stern a publicat un reportaj conform căruia Lidl ar fi folosit detectivi privați și camere ascunse pentru a monitoriza angajații, inclusiv în privința timpului petrecut la toaletă sau a stării de sănătate. Scandalul a dus la amenzi și la o pierdere temporară de imagine.
