Patru lei sculptaţi tronează pe socluri monumentale de piatră pe o clădire emblematică a Constanţei. Celebra Casă cu Lei, construită între 1898 – 1902 de bogatul negustor armean Dicran Emirzian, aflată pe strada Dianei 1, este în prezent într-un amplu proces de restaurare. Aici, spun ghizii, va fi un restaurant de 160 – 200 de locuri.
Încadrată ca Monument istoric categoria A, Casa cu Lei a fost constuită după planurile arhitectului Ioan D. Berindei. Are două etaje şi mansardă şi este definită de un stil eclectic cu accente de Neorenaştere italiană şi elemente neoclasice. Decoraţiile completează o arhitectură bogată: frunze de acant şi cactus, volute, palmete. Capitelurile de sub cornişă se sprijină pe un brâu de frunze de laur.
Istorii peninsulare
Pentru bucureşteni, Krikor Zambaccian este cunoscut drept mare colecţionar care a lăsat moştenire statului român o bogată colecţie de tablouri. Pasiunea sa pentru artă s-a născut aici.
Născut în Constanţa, în mahalaua grecească, Zambaccian venea foarte des la Casa cu Lei pentru că aici chiriaş a fost la un moment dat Lazăr Munteanu, colecţionar de artă, preşedintele Tribunalului Constanţa. Tânărul Zambaccian venea aici, atunci când magistratul era la tribunal, şi îi era permisă intrarea de femeia de serviciu pentru a admira picturile din casă.
În memoriile sale, Zambaccian spune că s-a îndrăgostit de pictură la Casa cu Lei. Aceasta este doar una dintre poveştile Constanţei.
În timpul Primului Război Mondial, casa a fost rechiziţionată de Forţele Armate ale Puterilor Centrale, pentru că Dobrogea a avut o ocupaţie germano-bulgară între anii 1916-1918. La un moment dat, aici au fost cazaţi ofiţeri germani. „Numai felinar roşu îi mai lipsea casei pentru că veneau foarte multe dizeuze pentru petreceri, spun gurile rele”, a povestit istoricul Cristian Cealera în timpul unui tur ghidat.
Tot el mai spune că după Al Doilea Război Mondial, după ce a fost naţionalizată, această clădire a fost sediu pentru tot felul de societăţi ale regimului comunist.
Casa cu Lei se află în vecinătatea Casei Veneţiene, „clădire care nu are nicio legătură cu Veneţia”, dar care a fost frumos restaurată şi astăzi este sediu de firmă.
