Căderea Ucrainei nu ar însemna doar o înfrângere strategică, ci o lovitură morală profundă pentru Occident. Ar echivala eșecuri anterioare precum retragerea din Afganistan sau intervenția ratată în Irak. Ar demonstra limitele solidarității occidentale și fragilitatea modelului democratic în fața unui autoritarism agresiv.
În est, forțele rusești continuă să avanseze lent, dar constant. Chiar și loviturile ucrainene din regiunea Kursk sau distrugerea unor bombardiere rusești nu modifică esențial raportul de forțe dezechilibrat. Resursele Kievului se subțiază, iar răbdarea aliaților se erodează. Frontul devine tot mai greu de apărat.
În timp ce Rusia primește sprijin tacit din partea Chinei, Iranului și Coreei de Nord, Occidentul se frământă în ezitări și calcule electorale. Sprijinul militar ajunge cu întârziere, iar angajamentele politice sunt adesea vagi. Franța și Marea Britanie oferă discursuri de solidaritate, dar evită măsuri concrete. SUA rămân un aliat incert, cu spectrul lui Donald Trump complicând orice plan de continuitate.
Kremlinul mizează pe epuizarea strategică a Occidentului. Dacă Ucraina este lăsată să lupte singură, susține The Guardian, nu doar ea va cădea, ci și credibilitatea alianțelor internaționale. Moldova, Georgia sau chiar state membre NATO din flancul estic ar putea deveni ținte ale unui nou val de agresiune revizionistă.
Potrivit cotidianului britanic, soluții există. NATO ar putea institui o zonă de excludere aeriană deasupra teritoriului ucrainean neocupat. De asemenea, activele rusești înghețate ar putea fi redirecționate spre reconstrucția Ucrainei.
Europa în derivă?
Fără o acțiune decisivă, alternativa devine tot mai probabilă: un război înghețat, cu fronturi fixe, dar cu o Ucraină epuizată și vulnerabilă. Sau, mai grav, o înfrângere care ar transforma Europa într-un spațiu unde războiul devine normă, iar diplomația este redusă la tăcere.
