Donald Trump a anunțat multe alegeri săptămâna aceasta pentru a se alătura administrației sale când va deveni președinte al SUA în ianuarie.
Dar acele decizii de personal nu sunt automate.
Chiar și cu sprijinul viitorului președinte, fiecare persoană aleasă pentru un loc cheie în cabinetul sau administrația lui Trump trebuie să treacă printr-o verificare suplimentară.
Multe posturi necesită o audiere la Senat și aprobarea plenului Camerei, relatează BBC.
Peste 1.000 de posturi – inclusiv cei 15 oficiali aleși să conducă departamentele executive, cunoscute sub numele de Cabinet – necesită de obicei aprobarea Senatului. Aceasta include, de asemenea, ambasadori și chiar unele poziții de nivel inferior.
Dar mulți membri ai echipei lui Trump, inclusiv cei care lucrează la Casa Albă sau posturi precum consilierul pentru securitate națională, nu au nevoie de aprobarea Senatului. Cu toate acestea, ei sunt încă verificați de administrație și se confruntă cu verificări ale antecedentelor FBI.
Procesul de aprobare a Senatului cere candidatilor să trimită formulare de dezvăluire financiară, să completeze un chestionar – care diferă în funcție de rol – și să depună mărturie în fața unei comisii din Senat.
Aceste audieri pot fi uneori controversate. Acestea permit membrilor ambelor partide politice să interogheze candidații cu privire la trecutul și planurile lor pentru post.
După audiere, comisia votează candidatul și, dacă aprobă, Senatul complet votează apoi candidatul.
Din punct de vedere istoric, camera superioară a aprobat rapid pozițiile cabinetului – uneori cu puține sau deloc dezbateri. Dar, „conflictele politice și partizane dintre președinte și senatori au produs uneori lupte dramatice asupra candidaților din cabinet și au dus la retragerea sau respingerea lor definitivă”, notează site-ul istoric al Senatului.
Certe politice acerbe pe marginea alegerilor lui Trump nu sunt prea probabile în nicio cameră a Congresului, deoarece republicanii le vor controla pe ambele odată ce acesta va prelua mandatul în ianuarie.
Dar unii republicani au pus deja la îndoială cel puțin o alegere a lui Trump, în special congresmanul Florida Matt Gaetz, alegerea pentru procurorul general, procurorul de top din SUA.
Procesul de verificare și aprobare pentru candidați poate fi lung – dar Constituția SUA prevede controlul și echilibrul asupra puterii prezidențiale. De asemenea, este conceput pentru a preveni nominalizații corupți sau necalificați în administrații.
Dar Trump a spus recent că Senatul „trebuie să fie de acord” să anuleze numirile – un proces care omite verificarea Senatului și permite instalarea rapidă a unui candidat.
El a susținut că altfel „nu vom putea confirma oamenii în timp util”. El a menționat că, în administrația sa anterioară, unii dintre nominalizații săi au avut nevoie de mai mulți ani pentru a fi confirmați.
Trump a făcut cererea într-o postare despre X, în timp ce republicanii cântăreau cine va conduce majoritatea din Senat. Senatorul John Thune, care a fost ales lider majoritar, a fost de acord să folosească numirile de pauză pentru a ocupa rapid posturile.
Într-o întâlnire de pauză, un președinte face o întâlnire atunci când Congresul este în pauză. Procesul a fost creat atunci când Congresul nu s-a întrunit la fel de des ca astăzi și pentru a fi folosit în situații de urgență.
Numirile de pauză sunt, de asemenea, menite să fie temporare și să expire la sfârșitul unei sesiuni a Congresului – cel mult un an.
Nu există prea multe constrângeri în ceea ce privește această manevră, deși există unele reguli care ar putea împiedica funcționarii numiți în cadrul acestei proceduri să fie plătiți până la aprobarea lor de către Senat, potrivit Serviciului de Cercetare al Congresului (CRS).
Președinții trecuti au folosit această metodă în mod liberal, adesea ca o modalitate de a ocoli diviziunile politice care ar încetini nominalizările.
George W. Bush a făcut 171 de numiri de pauză, Bill Clinton a făcut 139 și Barack Obama a avut cel puțin 32, potrivit CRS. Trump și Joe Biden nu au folosit metoda.
Procesul a fost folosit mai puțin după ce Curtea Supremă a hotărât împotriva lui Obama în 2014, anulând mai multe numiri de pauză și numind-le neconstituționale.
Curtea a decis că Senatul nu era cu adevărat în pauză atunci când a făcut numirile și că posturile vacante nu au apărut atunci când Senatul era în pauză, potrivit rapoartelor presei americane.
