Lumânarea este o ofrandă adusă lui Dumnezeu și de aceea, se folosește într-o rânduială aparte, potrivit doxologia.ro. Deși există numeroase practici legate de superstiții, lumânarea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nu se afumă cu ea vitele din gospodării și nu se folosește pentru ghicirea viitorului.
Utilizarea lumânării după slujba de Paște nu apare în reglementările oficiale. Cu toate acestea, corect este ca lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce și nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică, explică sursa menționată.
Lumânarea cu care credinciosul a primit lumină este dusă acasă și arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spațiul nu permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la biserică ori la mormintele celor dragi. Unii credincioși, cu încuviințarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală, precizează sursa menționată.
