„Crin s-o fi prins că urma să nu-l valideze pe el PSD-ul (sanki), iar acest pretext ar fi resetat totul, poate prea târziu pentru ceilalți. Așa că a ales să se retragă din timp. Ceea ce e bravo! La fel cum bravo a fost din partea PNL să-l lase pe Ciolacu să-și înghită toate broaștele electorale pe care tot el le-a dat iar acum trebuie să le ia înapoi. Să candideze cu asta, să meargă la electoratul-pomană al PSD și să le ceară votul după ce n-a fost în stare să livreze. Mai știți când ați strâmbat din nas la Ciolacu-premier? De fapt, Marcelino a primit atunci cu sec.
Efectele retragerii lui Crin… Aici e complicat. În primul rând PNL-ul nu-l poate susține pe Ciolacu. Nici vreo altă fantomă istorică (precum Crin) ci va trebui să meargă asumat la președinție cu Ilie Bolojan. (Îi dau și tag, să n-aibă scuza că n-a știut/văzut și ca să lase naiba reținerile modest-provinciale).
Asta va lăsa în offside mare USR, pentru că Lasconi și-a făcut și campanie pe încrederea sa în Bolojan, iar până acum cred că și useriștii și electoratul lor și-au dat seama că doamna Lasconi, mai exact calificarea ei în turul doi, a fost de fapt parte din problemă – greu putea convinge jumătate din români să o voteze, dacă și cei care votează de regulă USR au votat-o cu greu. Știu, 18% e mai mare decât 14%, dar succesul doamnei Lasconi a fost mai degrabă o aliniere rară de stele (pitice), denumite Ciucă, Geoană, etc, care au strălucit chiar mai slab decât Lasconi. Dar Lasconi rămâne un mare asset pentru USR, căci renunțarea ei la a candida poate fi negociată. Pentru ce? Cum pentru ce! Pentru măsuri de guvernare bună! Doar nu pentru funcții… nu erau useriștii ăia naivi și de bună-credință? Să pună reforme pe masă, dacă au idei și nicio altă miză în alegerile prezidențiale!
Reintrarea lui Ciolacu în cursă nu este neapărat un lucru rău, căci doar el se bate cu adevărat pe voturile izolaționiștilor („suveraniștilor”), care-s în realitate niște pesediști evadați. Dar mai are nevoie de ceva pentru a fi un lucru bun – CCR trebuie să-și corecteze propriile prostii. Nu e vorba de anularea alegerilor, căci deși suntem cu toții de acord că aceasta a fost un lucru foarte rău, în opinia mea era singura soluție posibilă la momentul respectiv.
E vorba de anularea abuzivă a dreptului de a candida a unui cetățean, fie el filorus, fie izolaționist, scandalagiu sau dus cu pluta. De Șoșoacă e vorba.
Tot aud că Georgescu nu va mai fi lăsat să candideze, pentru că și Șoșoacă a fost eliminată, și chiar pentru mai puțin. În opinia mea, asta e o distorsiune a logicii și a bunului simț, o cădere pe nemestecate în partea întunecată a forței. De când un lucru rău poate fi justificat de un alt lucru rău deja produs?
Doamna Șoșoacă a fost eliminată fără a avea vreo condamnare restrictivă de drepturi. CCR nu e curte penală, deci CCR nu poate restrânge drepturi (de a candida). O poate face, dar numai în baza unei condamnări penale, dată de o instanță penală, caz în care CCR doar constată că un candidat nu are dreptul de a candida, pentru că asta se scrie explicit în sentință. Ceea ce n-a fost cazul doamnei Șoșoacă. Nici domnul Georgescu nu are până acum vreo condamnare și e puțin probabil să facă rost de una până în martie.
Acea intervenție (atât ilegală, cât și neconstituțională) a CCR a precipitat în final coalizarea extremiștilor. Pentru că… butterfly effect. Acum, că tot și-a mai exersat o dată calitățile de yogin juridic cu multpreaviolata noastră de constituție, CCR trebuie să-și mai bage o dată capul în fund și să găsească o soluție pentru a-și anula decizia de a invalida candidatura doamnei Șoșoacă, iar apoi să intre în nirvana până i-oi zice eu să se întoarcă de acolo”, scrie Moise Guran.
