Fostul mare boxer Leonard Doroftei a declarat într-u interviu, pentru AGERPRES, că boxul românesc nu traversează o perioadă foarte bună, dar s-a arătat încrezător că această disciplină își va reveni și că vor reapărea sportivi capabili să se lupte pentru medalii la Europene, Mondiale sau Jocurile Olimpice.
‘Trecem într-o perioadă mai grea. Eu sper că ne vom reveni într-o bună zi și vom reuși din nou să aducem boxul pe culmile cele mai înalte, așa cum ne-am obișnuit, cu campioni mondial, campioni europeni, cu medalii olimpice’, a afirmat Doroftei, campion european, mondial (la amatori și profesioniști) și dublu medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice.
În anul în care boxul românesc sărbătorește centenarul, Doroftei a identificat drept cauză a scăderii rezultatelor pe plan internațional absența antrenorilor care să știe să-i pregătească pe boxerii români în funcție de adversarul întâlnit în ring și ținând cont de stilul acestuia.
‘Problema e alta, că am avut antrenori care nu au știut să pregătească sportivii. Noi ne-am pregătit pentru olimpiade, nu ne-am pregătit pentru cei care vin la olimpiade. Noi ne-am pregătit doar pentru competiția în sine, nu pentru toți cei care vin la competiție. Și asta e o greșeală pe care am făcut-o noi de-a lungul acestor ani’, a spus acesta.
Cu performanțe atât la amatori (campion european, mondial și dublu medaliat cu bronz la JO), cât și la profesioniști (campion mondial WBA), Doroftei alege clar a doua categorie. De ce? Pentru că la profesionism sportivul este mult mai motivat, atât la antrenamente, cât și în meciuri, pentru că există factorul financiar, pe când la amatori ‘timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag’.
Cel mai greu moment al carierei sale consideră că s-a petrecut în 1996, când trebuia să demonstreze că aurul mondial, obținut cu un an înainte, nu a fost o întâmplare și să urce pe cea mai înaltă treaptă și la Europene. Ceea ce s-a și întâmplat, în 1996 Doroftei devenind campion european și obținând medalia de bronz la JO de la Atlanta și titlul de cel mai valoros boxer la 60 kg.
Dacă ar fi să aleagă un meci din cariera sa pe care să-l retrăiască, Doroftei ar opta să-l reîntâlnească cu Arturo Gatti, singurul pierdut în cariera de profesionist, care a însemnat practic și retragerea din activitate. Ar vrea să evite o singură greșeală, ‘o mică greșeală’, după cum spune, care a costat însă enorm.
În privința carierei sale, Leonard Doroftei spune că este un boxer împlinit, care a reușit să fie cel mai bun atât la amatori, cât și la profesioniști: ‘Nu mă consider cel mai bun, mă consider doar un om care a muncit și a reușit’.
Ca antrenor a rămas la fel de pasional ca și în vremea în care urca în ring. Cu o excepție, acum muncește mult mai mult decât o făcea ca sportiv, pentru că își dorește să evolueze ca antrenor, pentru a reveni în boxul de înaltă performanță. Dar va reveni doar atunci când va fi ‘foarte, foarte bun’.
AGERPRES: Se împlinesc 100 de ani de box în România, spuneți-mi ce înseamnă pentru dumneavoastră acest moment aniversar și cum cum vedeți evoluția boxului românesc în acest secol?
Leonard Doroftei: Nu poate să fie decât o bucurie, pentru că este sărbătoarea boxului românesc, a tuturor lucrurilor pe care le-am învățat mai mult în copilărie. În ceea ce privește evoluția boxului, de câțiva, poate mai mulți ani, trecem într-o perioadă mai grea. Eu sper că ne vom reveni într-o bună zi și vom reuși din nou să aducem boxul pe culmile cele mai înalte. Așa cum ne-am obișnuit, cu campioni mondiali, campioni europeni, cu posibile medalii olimpice.
AGERPRES: Unde s-ar situa Leonard Doroftei în această istorie de 100 de ani a boxului românesc?
Leonard Doroftei: Păi pot să spun că sunt unul dintre cei care am reușit. Până la mine a fost Vaștag campion mondial. Al doilea campion mondial am fost eu și s-a spart gheața apoi, au început să curgă campionii mondiali. Acum trebuie să începem și să demonstrăm că suntem capabili din nou să fim campioni mondiali. Campion european avem, mai avem un pas pentru medalia olimpică de aur. Dar problema e alta, că am avut antrenori care nu au știut să pregătească sportivii. Noi ne-am pregătit pentru olimpiade, nu ne-am pregătit pentru cei care vin la olimpiade. Noi ne-am pregătit doar pentru competiția în sine, nu pentru toți cei care vin la competiție. Și asta e o greșeală pe care am făcut-o noi de-a lungul acestor ani. Spre exemplu ne-am pregătit mai mult pentru stilul european decât pentru celelalte țări. Noi ne-am gândit mereu la Cuba…
AGERPRES: Spuneți-mi cam pe unde s-ar situa boxul românesc în lume la ora actuală?
Leonard Doroftei: După părerea mea, nu suntem nici la coadă, dar nu suntem nici fruntași. Suntem undeva după jumătatea clasamentului la ora actuală, ca să spun așa. Cred că nu suntem nici codași, dar nici fruntași. Dar e loc de urcat și ne vom reveni, sigur. Eu atât sper, pentru că sportivi și copii doritori de a face box avem.
AGERPRES: Schimbând un pic registrul, referitor la cariera dumneavoastră, care considerați că a fost cel mai greu moment al carierei și cel mai frumos?
Leonard Doroftei: Cel mai greu moment a fost ca amator, atunci când am devenit campion european. Pentru că trebuia să demonstrez că am valoare, că titlul mondial nu a fost doar o întâmplare, că eram cel mai bun din lume cu adevărat. Și am ieșit campion european, am luat și medalie la Olimpiadă în anul acela, am demonstrat că sunt o piesă de bază. Și clasamentul mondial m-a clasat pe locul întâi atunci, la categoria 60 de kilograme. Atunci cred că a fost cel mai greu moment al carierei mele, dar și cel mai frumos.
AGERPRES: Se poate spune că boxul, sportul în general, v-a schimbat ca om, ca personalitate?
Leonard Doroftei: Bineînțeles, m-a educat și m-a ajutat să stau departe de lucruri care puteau deveni vicii. Și vorbesc despre băutură, țigări, nu mai spun despre droguri sau alte prostii, pentru că atunci nu erau. Le poți ține departe, dar asta doar dacă îți dorești să faci ceva.
AGERPRES: Ce înseamnă să devii campion mondial, ce simți atunci când devii cel mai bun din lume?
Leonard Doroftei: Simți că aia e satisfacția supremă a muncii tale și sunt rezultatele muncii tale. Cum a fost și la profesioniști, spre exemplu, când am ieșit campion mondial. După care am vrut mai mult, am vrut să mă bat cu alt campion. Deși eu nu am țintit să mă bat pentru bani. Ținta mea nu a fost banul. Ținta mea a fost performanța. Și întotdeauna mi-am dorit mai mult, am vrut să mă bat cu alt campion. Asta înseamnă să fii campion. Nu doar să te bați cu unul și cu altul ca să faci niște meciuri.
AGERPRES: Ați fost mereu român în ring?
Leonard Doroftei: Întotdeauna am simțit că sunt român, că reprezint țara. Întotdeauna. Și am și demonstrat acest lucru. Tot timpul am avut tricolorul românesc cu mine. Nu am fluturat alte steaguri în afara tricolorului.
AGERPRES: Ați fost și președinte al Federației Române de Box, care au fost cele mai provocări din acea perioadă?
Leonard Doroftei: Am luat o federație fără bani, blocată financiar și cred eu că m-am descurcat. Am readus Centura de Aur, atunci am făcut două ediții ale Centurii de Aur. Una ne-a costat 20.000 și una nu ne-a costat nimic. Și am reușit. Adică am demonstrat că se pot face lucruri atunci când îți dorești. Da, poate că n-au fost mai multe, poate n-am avut experiența necesară, dar eu am vrut să fac box.
AGERPRES: Dacă ați analiza azi situația din boxul românesc, ce credeți că lipsește?
Leonard Doroftei: Niște oameni competenți. Ce poate să lipsească? Și nu mă refer la federație, mă refer la loturile naționale. Oameni care să știe să lucreze cu sportivi și să le arate calea frumoasă a boxului, despre ce este vorba în box. Antrenorii ar trebui să fie și psihologi. Dar din păcate, antrenorii noștri sunt doar cei care sunt tari în gură. Dar ca experiență nu prea știu să demonstreze nimic.
AGERPRES: Credeți că boxul a fost ținut pe loc, să spun așa, și din pricina acestor disensiuni, certuri, care apar mereu?
Leonard Doroftei: Probabil sunt orgolii, pentru că în loc să îi promovăm pe cei care au muncit și cei care au făcut ceva frumos, ne gândim numai la boxerii străini. În orice sală te duci, inclusiv la mine, la sală la Ploiești, auzeam un copil spunând ‘idolul meu este Mayweather’. Deci, noi ca români nu reprezentăm nimic pentru boxul românesc, cam asta e ideea. Și nu copiii sunt de vină, ce știu ei, săracii? Antrenorii ar trebui să știe și să le explice. Ei visează să ajungă ca Mayweather. Ei nu pot să se ajungă măcar ca noi, dar ca Mayweather…
AGERPRES: Considerați că marii boxeri ai României sunt un pic dați la o parte în momentul actual?
Leonard Doroftei: Păi uitați-vă în Federația Română de Box sau în loturile naționale de box, dacă există vreun sportiv care a făcut performanță. Probabil sunt alte… Eu am fost plecat o perioadă de cinci ani, nu mai știu ce se întâmplă. Acum mi-am făcut o sală, sunt singur, nu am treabă cu nimeni. Merg pe comerț, nu merg pe performanță. Cine vrea să facă performanță, să se ducă la un club, până voi face treaba asta. Deocamdată îmi văd de treabă, învăț să devin un antrenor cât mai bun.
AGERPRES: Dar intenționați să reveniți în sportul de performanță, bănuiesc…
Leonard Doroftei: Da, într-o zi când când voi vedea că sunt un antrenor bun și capabil, probabil voi reveni. Deocamdată, mă formez ca antrenor. Ca un antrenor foarte bun, nu bun. Foarte bun. Pentru că de asta are nevoie boxul românesc, de antrenori foarte buni.
AGERPRES: Unde vedeți boxul românesc peste 10-20 de ani?
Leonard Doroftei: Îl văd mergând în sus, să avem boxeri profesioniști, să avem campioni mondiali profesioniști, să avem medalii europene, mondiale, la Olimpiadă. Trebuie să sperăm toți, să credem.
AGERPRES: Are România forță să obțină o medalie la următoarele Jocuri Olimpice?
Leonard Doroftei: Da. Dacă la loturi se vor găsi antrenorii perfecți, da, vom reuși. Antrenori care să ne învețe, să învețe sportivul că la Olimpiadă sunt cinci adversari din cinci continente, cu cinci stiluri diferite. Dar trebuie un antrenor care să știe lucrurile astea, să te învețe despre lucrurile astea. Să-ți explice ce și cum să abordezi fiecare luptă. S-a terminat cu ‘rupe-l, îl numără, pune-l pe colț, dă-l pe spate’. S-a dus vremea.
AGERPRES: Ați mai precizat mai devreme că sunt importante stilurile celorlalți. Considerați că asta este marea problemă a boxului românesc, că nu luăm în considerare stilurile diferite de box din celelalte țări?
Leonard Doroftei: Bineînțeles, dacă observați și dacă ne gândim, cu sud-americanii mai avem probleme, nu? Rușii ne mai pun bețe în roate câteodată, asiaticii… Trebuie să lucrăm pentru întâlnirile cu ei, să știm cum să abordăm lupta cu ei. Nu merge doar ‘hai, rupe, ia-l!’. Pentru că toți se pregătesc la ora actuală, toți studiază, toți știu despre noi. Și te duci ca un miel la tăiere la un meci.
AGERPRES: Și probabil că beneficiază și de fonduri mai mari spre deosebire de România…
Leonard Doroftei: Probabil, dar ce fonduri mai mari ne trebuie? Da, au un preparator fizic, au mai mulți antrenori care stau, știu să pregătească niște meciuri, niște lucruri. Dar la noi a pus unul mâna pe lot și s-a terminat. El știe, el face, el e cel mai bun. Exact cum i-am spus lui nea Titi (Tudor), ‘da, bre, m-ai învățat box, dar m-am învățat acum 40 de ani. Acum s-au schimbat lucrurile’. Mai trebuie să împrospătăm, nu?
AGERPRES: Deci, e nevoie de o schimbare în România?
Leonard Doroftei: S-a făcut schimbarea asta, doar că se merge foarte încet. S-a făcut schimbarea, dar sunt tot așa, oameni fără performanță, care nu au idee de ceea ce înseamnă locul întâi. Ne interesează doar participarea. Păi hai să ne uităm, să analizăm antrenorii. Care sunt performanțele pe care le-au avut ca antrenori. Și atunci îți dai seama, nu? Bă, ce vrem să facem? Să fim participanți sau să fim campioni? Nu și despre lucrurile astea trebuie să vorbim? Ce poți să le spui la copiii ăia? ‘Bateți-vă, e bine, luptați?’ Păi… Tu ce ai făcut ca antrenor? Am fost și un participant, nu?
AGERPRES: Credeți că ar trebui să existe și o implicare a statului mai mare în box? Mă refer la buget…
Leonard Doroftei: Păi dacă nu știu să gestioneze banii pe care îi au… Păi se plâng, pentru că sunt probleme cu banii. Acum nu mai știu ce bani, câți bani au avut, ce buget au avut. Dar atâta timp cât ai niște loturi naționale și le ții în pregătire, trebuie niște bani, sigur. Bani trebuie cu siguranță.
AGERPRES: Referitor la boxul profesionist, credeți că ar trebui dezvoltat și acest sector mai mult în România?
Leonard Doroftei: Păi fără această latură nu se poate. Pentru că toți cei care muncesc în boxul amator trebuie să înțeleagă că acesta este viitorul, boxul profesionist. Pentru că aici poți să-ți faci niște bani. În boxul amator câștigi niște medalii, îți faci un nume după care poți să performezi, să faci bani, la profesionism. Te găsește un sponsor, un manager, care să investească în tine, să aibă răbdare cu tine, să te ducă la meciuri mari și să poți face performanță și să faci bani.
AGERPRES: Vreți să spuneți că deși vorbim despre același sport, boxul profesionist diferă cu totul de cel amator?
Leonard Doroftei: Bineînțeles. Total. Începând de la pregătirea meciului până la viața pe care o ai. E mult mai relaxant. Pentru că ești mult mai focusat pe ceea ce faci, ești mult mai conștient de lucrul pe care îl faci. Contează faptul că îți schimbi viața cu adevărat, pentru că lupți pentru niște bani. Pe când amatorii s-au învățat ‘timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag’.
AGERPRES: Ați avut succes și în boxul amator, dar și la profesionism. Care considerați că vă definește?
Leonard Doroftei: Profesionismul. Pentru că ești mult mai liniștit și spun de ce: oamenii vin conștient că vor să facă ceva. Și nu trebuie să te rogi tu de ei, să roagă ei de tine. Îți cer ei mai mult. Asta e diferența. După când la amatori, trebuie să… ‘Haide, haide, haide, haide’. Ca antrenor, te rogi de ei să muncească.
AGERPRES: Că tot am revenit la cariera dumneavoastră, dacă ați putea retrăi un meci, care ar fi acela și de ce?
Leonard Doroftei: Aș spune simplu, meciul cu Gatti. Pentru că aș fi mult mai atent de data asta. Am făcut o greșeală, o greșeală mică, dar a costat.
AGERPRES: Spuneți-mi cum ați vrea să fie amintit un Leonard Doroftei în istoria boxului românesc?
Leonard Doroftei: Păi, sunt… campion. Și la amatori și la profesioniști. Sunt un boxer împlinit. Chiar sunt numărul unu ca boxer. Există boxeri amatori, există boxeri profesioniști, există și boxeri. Și doar prin muncă și determinare am reușit să ating vârful celor două lumi, al boxului amator și al boxului profesionist. Le-am atins și sunt un om împlinit. Nu mă consider cel mai bun, mă consider doar un om care a muncit și a reușit. Să știi, chiar mă simt un boxer împlinit și sunt mândru de asta. Pentru că m-am bătut cu inima. Când nimeni nu-mi dădea nicio șansă, nici la amatori, nici la profesioniști, am reușit. Și am reușit pentru că, o dată, a vrut Dumnezeu, și, a doua oară, am avut și inimă. Și m-a ajutat și inima ca să îmi împlinesc visul ăsta bun.
AGERPRES: Și acum, ca antrenor, tot cu inima mergeți mai departe?
Leonard Doroftei: Acum sunt mai nebun decât am fost ca sportiv. Gândește-te că atunci făceam o oră antrenament dimineața, o oră și jumătate, seara. Iar acum fac patru-cinci ore dimineața, patru-cinci ore seara. Și muncesc non-stop, țopăi non-stop. Când era sportiv ziceam că de abia aștept să scap de box, să nu mai văd sala. Acum muncesc ca un nebun să evoluez în fiecare zi. Vreau să evoluez în fiecare zi, aș vrea mai mult și mai mult. Îmi cer mie să evoluez mai mult în serie, în pregătire, în viteză, cu copiii, pe brațe… Doamne, ce fac cu ei…
AGERPRES: E nevoie și de studiu pentru dezvoltarea ca antrenor?
Leonard Doroftei: Bineînțeles. Dar nu poți de unul singur să faci treaba asta. Ai nevoie de un preparator fizic, pe anumite exerciții, pentru că sunt anumite perioade de pregătire, pregătirea de iarnă, de primăvară, de vară, pe timp de căldură, tot felul de nebunii, pentru alimentație, pentru vitaminizare. Nu mai merge cu ‘lasă, bă, că știu eu, că am făcut eu’. Tot timpul ai nevoie de oameni cu care să faci un proiect și un program de pregătire pentru anumiți sportivi. Știi ce s-a întâmplat? La noi a mers, pe vremea mea, pentru că erau mai mulți. Pe vremea mea se cernea sita, rezistau cei puternici și mergeau mai departe. Acum nu mai ai, antrenorul care trebuie să muncească cot la cot cu copilul, ca să progreseze, nu? Și dacă antrenorul nu are o experiență bună și nu știe ce să facă cu un sportiv… Că nu mai merge să muncească toți la fel. Îți dau cuvântul meu, înainte munceam toți la fel. Că erai mare, că erai mic, că erai gras, că erai slab, aceeași stângă înainte, aceeași dreaptă, același un-doi, stânga, stânga, revenire stânga, un, doi, trei, revenire stânga. Dar trebuie să știi cu cine îți merg lucrurile astea, când merg lucrurile astea. Trebuie să ți le explice cineva cum să le pui în practică, să le abordezi. Nu când începe meciul mă duc și sar cu stânga pe ăla. Nu merge, trebuie să-l cauți, să-l duci pe colț, să-l duc din jumătatea ringului spre colț… Doamne, cât e atât de frumos sportul ăsta, nu te plictisești niciodată. Eu personal, de când am început antrenamentele în România, niciodată n-am făcut a doua zi același antrenament. Tot timpul l-am schimbat. Tot timpul, sunt înnebuniți elevii mei.
AGERPRES: Ce mesaj ați avea de transmis tinerilor boxeri?
Leonard Doroftei: Bineînțeles că am un mesaj pentru tineri boxeri: Titlul de campion este pentru fiecare. Trebuie doar să știe să-l ia, să-l caute. Și cu siguranță dacă își dorește acest lucru îl va găsi.
În vârstă de 55 de ani, Leonard Doroftei început boxul la 14 ani la clubul Prahova Ploiești. Pe plan național a cucerit cinci titluri de campion în 1992, 1993, 1994, 1996 și 1997. Pe plan mondial, Doroftei se mândrește cu titlul european, titlul mondial și două medalii de bronz la Jocurile Olimpice, la Barcelona 1992 și Atlanta 1996.
În palmaresul său de la amatori are 239 de victorii și 15 înfrângeri.
În 1997, Leonard Doroftei a trecut la profesionism, iar pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial la categoria semiușoară a versiunii WBA, după ce l-a întrecut la puncte pe argentinianul Raul Balbi. Pe 31 mai, la București, Leonard Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi și a câștigat din nou. În meciul cu americanul Paul Spadafora, pentru unificarea titlurilor WBA și IBF, la categoria semiușoară, deși Doroftei a punctat de 344 de ori, în timp ce Spadafora de 259 de ori, cei trei judecători au dat decizia de egalitate.
Titlul de campion WBA l-a pierdut pe 24 octombrie 2003, după ce meciul programat la București împotriva panamezului Miguel Callist a fost anulat pentru că romanul a depășit greutatea categoriei sale la cântarul oficial.
Pe 24 iulie 2004, Doroftei s-a retras din activitatea, după lupta pierdută cu canadianul Arturo Gatti, contând pentru centura WBA de la o categorie superioară, super-ușoară.
Boxul românesc sărbătorește în acest an centenarul, la 26 martie 1926 fiind înființată Federația Română de Box.
Reprezentanții boxului profesionist din România au înființat în anul 1925 ‘Federațiunea profesionistă de box’, dar aceasta a fost oficializată abia la 26 martie 1926, sub denumirea de ‘Federația Română de box – profesionist’, sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca. Prima Adunare Generală a FR Box s-a desfășurat la 2 aprilie 1926, iar în același an federația s-a afiliat la International Boxing Union (IBU).
De-a lungul timpului boxul românesc a cucerit 25 de medalii olimpice, una de aur, prin Nicolae Linca (1956), nouă de argint, prin Vasile Tiță (1952), Gheorghe Negrea și Mircea Dobrescu (1956), Ion Monea (1968), Ion Alexe (1972), Simion Cuțov și Mircea Simon (1976), Daniel Dumitrescu (1988), Marian Simion (2000), și 15 de bronz, prin Gheorghe Fiat (1952), Constantin Dumitrescu (1956), Ion Monea (1960), Calistrat Cuțov (1968), Victor Zilberman, Alec Nastac și Costica Dafinoiu (1976), Valentin Silaghi și Dumitru Cipere (1980), Mircea Fulger (1984), Leonard Doroftei (1992), Marian Simion și Leonard Doroftei (1996), Dorel Simion (2000) și Ionuț Gheorghe (2004).
AGERPRES (A, AS-redactor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Anda Badea)
