Președintele Federației Române de Box, a declarat, într-un interviu, pentru AGERPRES, cu ocazia aniversării centenarului FRB, la data de 26 martie, că în acest moment boxul românesc se află în plin proces de dezvoltare și că ‘se apropie de ceea ce ar trebui să fie’.
Oficialul a precizat că momentul de glorie al boxului românesc a fost reprezentat, fără doar și poate, de obținerea medaliei de aur de către Nicolae Linca la Jocurile Olimpice de la Melbourne, în 1956.
Cîtea s-a arătat încrezător că tinerii boxeri români pot atinge nivelul medaliilor olimpice, chiar dacă nu sunt speranțe pentru titlul de campion olimpic la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028.
Pentru această ediție a JO, federația de box și-a stabilit ca obiectiv calificarea a trei sportivi și câștigarea unei medalii, indiferent de culoarea ei.
Președintele FRB a precizat că în contextual în care World Boxing este organizația mondială acceptată de Comitetul Internațional Olimpic, poziționarea federației este clar către mișcarea olimpică, stabilind acest lucru împreună cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
Întrebat care sunt cele mai mari provocări ale lumii boxului românesc în acest moment, Cîtea a spus că finanțarea și infrastructura, la această disciplină neexistând probleme în ceea ce privește numărul de practicanți.
Referitor la divergențele care au existat de-a lungul vremii între oamenii din box, Vasile Cîtea le-a pus în mare parte pe seama orgoliilor.
Totodată, Vasile Cîtea a transmis un mesaj de unitate tuturor oamenilor implicați în box, pentru a depăși obstacolele și pentru ca această disciplină să reușească să atingă din nou gloria la competițiile internaționale.
AGERPRES: Cum se pregătește Federația Română de Box pentru a marca cei 100 de ani de la înființare?
Vasile Cîtea: Noi avem multe competiții în desfășurare în această perioadă. Însă pe 26 martie, când este ziua corectă în care a fost înființată Federația Română de Box, vom organiza alături de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, la Muzeul Sportului, un eveniment, împreună cu Romfilatelia pentru a marca această zi special. Și unde vom avea invitați, atât fostele mari glorii ale boxului românesc, cât și oameni din zona sportivă, de la Comitetul Olimpic, de la Agenția Națională pentru Sport. În plus, pe parcursul întregului an, la toate evenimentele sportive organizate de federație va exista un moment în care vom celebra centenarului boxului românesc.
AGERPRES: Care este, în opinia dumneavoastră, cea mai importantă moștenire lăsată de cei care au reprezentat boxul românesc în acești 100 de ani?
Vasile Cîtea: Păi, în primul rând, rezultatele pe care le-au dobândit. Ãsta este patrimoniul, dacă putem spune așa, al Federației Române de Box. Tot ceea ce înseamnă medaliile câștigate la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, toate, nu contează de vârsta la care au fost câștigate, începând de la seniori și terminând cu juniorii mici, toate sunt un patrimoniu consistent, care a necesitat sacrificii, a necesitat investiții, a necesitat abilități și renunțări de multe ori la o viață liniștită a copiilor care s-au dedicat acestui sport și au făcut performanțele cu care noi ne mândrim astăzi.
AGERPRES: Puteți explica cum a evoluat boxul românesc în acești 100 de ani din punct de vedere al performanțelor, al infrastructurii și al statutului internațional?
Vasile Cîtea: Boxul românesc se află în acest moment în plină dezvoltare, se apropie de ceea ce trebuie să fie. Noi am avut, din nefericire, o perioadă foarte lungă, când eram într-o fază de dizolvare, de disoluție. Nu mai eram primiți pe nicăieri și au fost făcute niște modificări la nivelul federației. Au fost foarte mulți sportivi care s-au lăsat. Eu în 2016 când am venit la federație ca președinte nu aveam sportivi, nu aveam pe cine pune mâna, nu aveam cu cine să ne ducem la competiții. Toată lumea s-a orientat spre alte direcții, a fost o perioadă de pauză și de incertitudini, se punea problema că vom fi excluși din IBA. Și atunci a fost un moment foarte greu, care a făcut o fractură atât de puternică, încât nu am reușit să o reparăm nici până în ziua de astăzi. De abia acum, anul acesta, pot spune că într-adevăr avem o echipă de seniori, foarte tânără, e adevărat, care ne va putea reprezenta cu cinste la competițiile internaționale. Până acum au fost lucruri cumva ”˜la plesneală”, dacă putem spune.
AGERPRES: Considerați că aceea a fost cea mai mare cumpănă a boxului românesc în acești 100 de ani?
Vasile Cîtea: Nu, nu putem compara cu perioada războiului spre exemplu, dar au fost lucruri mai complicate din punctul ăsta de vedere. Nu a fost tragedia boxului, dar a fost o frână, o ruptură, care a făcut ca revenirea, în prim plan, la nivel internațional al boxului românesc să dureze destul de mult.
AGERPRES: Care credeți că sunt momentele de glorie ale boxului românesc?
Vasile Cîtea: În primul rând e medalia olimpică de aur a lui Nicolae Linca, din 1956 de la Melbourne, după ce în 1952, la Helsinki, am obținut două medalii, prin Gheorghe Fiat, bronz, și Vasile Tiță, argint. Deci cred că cel mai important a fost momentul în care s-a luat medalia de aur și pe care n-am mai reușit până în momentul de față să-l egalăm, să repetăm rezultatul acesta. Speranțe sunt de acum înainte, eu cred că se poate. Avem copii și avem tot ce ne trebuie pentru a face performanță la acest nivel. Nu cred că Los Angeles-ul este pentru medalie de aur, ne dorim și avem așteptări de la o medalie, dar cred că mai trebuie un pic de timp pentru a se coace copiii. Sunt în primul an de seniori, sunt destui de fragili pentru o competiție de anvergura Olimpiadei.
AGERPRES: Îmi spuneți că aveți ca obiectiv o medalie la JO 2028?
Vasile Cîtea: Da. Și nu o spun eu, o spune antrenorul coordonatorului de seniori, Alexis Salazar. Cubanezul, care a spus că obiectivul lui este să califice trei sportivi și să obțină o medalie. Pentru că și fetele au contribuția lor, au locul lor, au avut aportul lor la toate aceste medalii.
AGERPRES: Spuneți-mi ce schimbări majore ați implementat și cum au contribuit ele la relansarea boxului românesc în acești 10 ani de mandat?
Vasile Cîtea: În primul rând, am reușit să organizăm competiții internaționale de anvergură în România. Am făcut turnee europene, am făcut turnee foarte puternice și lucrul ăsta a dus până la urmă la obținerea acestor rezultate. Eu mi-am dorit tare mult să reușim să construim o echipă de tehnicieni care să lucreze așa cum se lucra în vremurile când se obțineau performanțele mari. Adică 360 de zile din 365 în cantonamente, cu muncă și disciplină, pentru că astea sunt soluțiile. Am reușit ușor-ușor să încheg lucrurile astea, să pun mecanismele în mișcare, lucrăm încă la ele, nu le-am finalizat. Trebuie să finalizez chestiunea asta, pentru că încă nu am terminat de finalizat toate lucrurile, să le așezăm, pentru că de multe ori s-au pierdut anumite oportunități. Sprijinul Comitetului olimpic, de exemplu, sau altor instituții, care ar fi putut fi lângă noi. Și cu Comitetul olimpic nu am fost suficient de inspirat să facem, știu eu, centrele olimpice mai productive, astfel încât să livreze către loturile mari. După aceea ce ar mai fi? Faptul că am reușit să punem antrenorii, cel puțin o parte dintre cei care muncesc, să tragă în aceeași direcție, toți. Nu se mai faultează, ca să spun așa, pe sub masă. Pentru că am avut probleme mari cu această zonă. Orgoliile sunt foarte mari, e clar. Fiind campioni mondiali, medaliați olimpici, sunt niște personalități și e justificat să fie orgolioși, să fie ambițioși. Dar s-a demonstrat că doar în echipă se poate face o treabă bună și o performanță pe care o așteaptă toată lumea.
AGERPRES: Nu pot să nu vă întreb și despre anumite divergențe care au existat mai tot timpul parcă în boxul românesc. Cum le gestionați?
Vasile Cîtea: Eu nu am niciun fel de obstacol care trebuie depășit. Pentru mine, lucrurile au mers întotdeauna așa, cum le-am zis, așa am făcut. N-am păcălit pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni, nu am îndatorat pe nimeni. Am încercat să-i ajut pe toți care au venit și au cerut sprijin la federație, pentru că așa cum spuneam, și sunt materiale publice, în sensul de corespondență, că ușa federației a fost deschisă pentru oricine. Oricine a avut o idee bună, constructivă, a găsit sprijin să o și implementeze. Din păcate au fost foarte puțini cei care au bătut la această ușă deschisă.
AGERPRES: Să fie oare despre acel orgoliu despre care vorbeați mai devreme?
Vasile Cîtea: Eu cred că în mod sigur este un factor și acesta, este un criteriu, pentru a-și împune punctul de vedere și atitudinea fiecăruia. Dar lucrurile astea au fost și nu vom scăpa de ele niciodată.
AGERPRES: Trecerea la World Boxing de la IBA a creat unele provocări pentru anumite federații. Cum a gestionat Federația Română de Box această tranziție și ce impact are asupra pregătirii pentru Jocurile Olimpice din 2028? Care este relația cu World Boxing acum?
Vasile Cîtea: Are un impact asupra pregătirii, pentru că World Boxing este recunoscută de Comitetul Internațional Olimpic, dar văd că se colaborează și cu fosta federație, cu IBA. Președinții de la IBA și de la World Boxing sunt cumva din aceeași zonă ex-sovietică, și nu știm cum va fi. Noi căutăm, suntem clar, trup și suflet în interiorul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, am stabilit cu ei niște lucruri, ei s-au ținut de cuvânt, noi ne ținem de cuvânt și obiectivul este o Olimpiada. Sunt mulți siguri că nu vom putea participa la Campionate Europene și Mondiale organizate de IBA și doar de cele organizate de World Boxing, dar este foarte posibil să participăm la turnee care sunt organizate de federații care sunt sub egida IBA, pentru că sunt etape de pregătire și cred că aici ne-ar ajuta foarte mult.
AGERPRES: Dar pentru asta trebuie să primiți acceptul din partea comitetului olimpic, bănuiesc.
Vasile Cîtea: În mod sigur, da, trebuie să ne consultăm cu ei.
AGERPRES: Spuneți-mi, care sunt cele mai mari provocări actuale ale boxului românesc?
Vasile Cîtea: La atragerea tinerilor boxul stă foarte bine. Noi nu avem probleme aici la baza de selecție și am fost la Călărași, unde sunt copii, tineri, foarte talentați și destul de mulți la fiecare categorie. Nu asta este problema cea mai complicată. Complicată este, într-adevăr, finanțarea și infrastructura. Ne-am dorit și lucrăm la chestiunea asta, la proiectul ăsta. Vrem o casă a boxului, cu un complex în care să putem să ținem toate loturile, să putem merge cu sportivii la școală. Pentru că e obligatorie chestiunea asta. Indiferent dacă vorbim despre centrele olimpice sau loturile naționale, sunt dependenți de această condiție, de a-și continua studiile. E un lucru de la care nu o să fac niciun pas înapoi, o să insist pe el, ca toți copiii când își vor termina cariera, indiferent că o termină mai devreme sau mai târziu, să aibă aceste studii la zi. E obligatoriu ca sportul să meargă mână în mână cu educația.
AGERPRES: Dacă ați putea transmite un singur mesaj tuturor boxerilor români, antrenorilor care au contribuit în toți acești 100 de ani, care ar fi acela?
Vasile Cîtea: Mai mult sigur, trebuie să le mulțumim pentru eforturile făcute, pentru realizările pe care le-au reușit la vremea lor. Pentru că fiecare au fost făcute cu multă transpirație, cu multe renunțări, cu multe sacrificii. Și mai mult, celor din timpurile noastre, să înțeleagă că numai împreună putem face lucruri deosebite. Numai uniți putem găsi soluții la orice problemă ar exista. Dacă suntem corecți și cinstiți și uniți, în mod sigur vom reuși să o rezolvăm. Dacă nu, vor fi fragmentări și vor fi unii în interior și unii în exterior, sau ai noștri și ai voștri, ai mei și ai altora și lucrurile astea nu sunt bune și nu aduc beneficii. Și cred că boxul merită acest efort.
AGERPRES: Care este cea mai importantă lecție personală pe care ați învățat-o în acești 10 ani de mandat?
Vasile Cîtea: Să alergi, să-ți pui toate resursele la dispoziția boxului, să-ți atingi obiectivele pe care ți le-ai asumat pe baza programului pe care l-ai propus atunci când ai venit la federație. Și cred că dacă lucrurile vor fi finalizate și boxul va avea liniștea lui, linia lui, locul lui, noi ne vom bucura. Noi suntem în continuare între primele 10 federații ale Agenției Naționale pentru Sport, suntem în top, și anul trecut și acum doi ani, și asta e o mândrie pe care trebuie să o conștientizăm. Dar trebuie să ajungem sus, astfel încât să venim cu medalii de la toate campionatele mari, de la toate turneele mari, să avem medalii olimpice din nou. Și în mod sigur e de dorit și de promovat dezvoltarea boxului profesionist, pentru că avem o problemă aici în sensul că atunci când ai 3-4 sportivi la aceeași categorie și sunt de valori apropiate nu pot participa toți la aceste campionate, Jocuri Olimpice, campionate mondiale, campionate europene. Merge doar unul și ar trebui să le dăm șansă și celorlalți să câștige niște bani din munca pe care o prestează ca sportive. Și ne dorim foarte mult să dezvoltăm și partea de box profesionist.
Boxul românesc sărbătorește la 26 martie centenarul, când a fost înființată Federația Română de Box.
Reprezentanții boxului profesionist din România au înființat în anul 1925 ‘Federațiunea profesionistă de box’, dar aceasta a fost oficializată abia la 26 martie 1926, sub denumirea de ‘Federația Română de box – profesionist’, sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca. Prima Adunare Generală a FR Box s-a desfășurat la 2 aprilie 1926, iar în același an federația s-a afiliat la International Boxing Union (IBU).
De-a lungul timpului boxul românesc a cucerit 25 de medalii olimpice, una de aur, prin Nicolae Linca (1956), nouă de argint, prin Vasile Tiță (1952), Gheorghe Negrea și Mircea Dobrescu (1956), Ion Monea (1968), Ion Alexe (1972), Simion Cuțov și Mircea Simon (1976), Daniel Dumitrescu (1988), Marian Simion (2000), și 15 de bronz, prin Gheorghe Fiat (1952), Constantin Dumitrescu (1956), Ion Monea (1960), Calistrat Cuțov (1968), Victor Zilberman, Alec Nastac și Costica Dafinoiu (1976), Valentin Silaghi și Dumitru Cipere (1980), Mircea Fulger (1984), Leonard Doroftei (1992), Marian Simion și Leonard Doroftei (1996), Dorel Simion (2000) și Ionuț Gheorghe (2004).
AGERPRES (AS-redactor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Simona Aruştei)
