În opinia sa, zonele centrale nu mai reprezintă comunități autentice: „Acele străzi nu mai sunt cartiere. Nu a mai rămas niciun napolitan, nicio viață reală.”
El atrage atenția asupra faptului că „problema este că acest gen de turism nu este gestionat sau controlat”, potrivit unei declarații acordate pentru Politico.
Unul dintre efectele cele mai vizibile ale turismului în Napoli este presiunea tot mai mare asupra pieței imobiliare. La fel ca în multe alte orașe italiene, închirierea apartamentelor pe termen scurt a cunoscut o creștere masivă. În anumite cartiere muncitorești, una din trei locuințe este acum transformată în spațiu de cazare pentru turiști.
„Dacă asta se întâmpla în cartierele mai bogate, localnicii puteau absorbi chiriile și costurile mai mari”, explică Ivan Avella, un tânăr absolvent de urbanism. „Dar, în cartierele mai sărace, impactul este mult mai dur. Zona rămâne săracă, dar acum este și turistică”, adaugă el.
Acest dezechilibru duce la strămutarea treptată a locuitorilor. „A avut loc o creștere clară a evacuărilor”, avertizează Chiara Capretti, consilier local și membru al unei organizații care militează pentru dreptul la locuință.
Locuințele închiriate tradițional devin tot mai frecvent transformate în hoteluri sau în apartamente destinate turiștilor, deseori cu sprijin financiar din fonduri publice – o decizie mult mai profitabilă pentru proprietari decât închirierea pe termen lung.
Situația l-a afectat direct pe Giuseppe Giglio, ghid turistic și lucrător umanitar, care a fost nevoit să părăsească locuința din cauza acestui val de transformări: „Am pierdut totul și am ajuns să stau la niște prieteni, cu pisică cu tot, până când m-am putut muta într-un alt loc”, povestește el. Pentru o perioadă, chiar a trăit pe stradă.
Deși clădirea în care locuia este încă ocupată de familii vechi, multe dintre ele nu au resursele necesare – nici financiare, nici culturale – pentru a face față acestor schimbări dramatice. „Vechii locuitori ai orașului Napoli ajung să fie evacuați, unul câte unul, pentru a le face loc turiștilor și celor care închiriază pe termen scurt”, subliniază Giglio.
Schimbarea peisajului urban este resimțită și în viața de zi cu zi. Gaia Portolano, care lucrează într-un centru de informare turistică, a relatat o întâmplare simbolică: „Am auzit odată de o bătrână din Napoli care trăia în centrul orașului și nu putea ajunge acasă din cauză că străzile erau prea aglomerate. Un turist a auzit că se plângea și i-a spus că ea este cea care trăiește în locul greșit.”
Pentru Calicchia, Napoli a ajuns să fie „un supermarket în aer liber pentru companiile din nordul Italiei care vin aici și iau bucăți din cartierele noastre.”
Criticii spun că politicile adoptate de guvernul Giorgiei Meloni nu au făcut decât să agraveze fenomenul. Noile reglementări facilitează renovarea apartamentelor și schimbarea destinației acestora, încurajând conversia lor în spații turistice.
Ironia face ca turismul să altereze exact ceea ce i-a atras inițial pe vizitatori: străzi pline de viață, culori vibrante, mâncare tradițională și atmosfera autentică oferită de localnici. În prezent, centrul istoric este invadat de tarabe care vând aceleași produse și de rețele comerciale internaționale. Chiar și bisericile, odinioară puncte de întâlnire pentru comunitate, sunt acum dominate de fluxul continuu de turiști, alungând credincioșii.
Mulți vizitatori se plâng, paradoxal, că zonele centrale sunt suprasaturate de restaurante și magazine. Iar Calicchia avertizează: „Turismul nu va rămâne mereu la fel de puternic. Fără planificare politică și un plan B, a lăsa lucrurile să continue necontrolat prezintă riscuri serioase.”
