O echipă de oameni de ştiinţă a descoperit o legătură directă între mirosul alimentelor şi senzaţia de saţietate, cel puţin la şoarecii supli.
Acest circuit cerebral, localizat în septul medial şi activat de mirosurile alimentare, ajută animalele să mănânce mai puţin, oferindu-le o senzaţie de „saţietate” chiar înainte de a gusta mâncarea.
Un fapt interesant, şoarecii obezi nu au prezentat acelaşi răspuns, ceea ce sugerează că excesul ponderal poate perturba acest mecanism de reglare a saţietăţii.
Această descoperire are potenţialul de a schimba în mod esenţial înţelegerea rolului mirosului în controlul poftei de mâncare şi de a contribui la dezvoltarea unor soluţii noi pentru a ajuta indivizii să mănânce mai puţin decât au nevoie în mod obişnuit.
Sătul după ce ai gătit?
Răspunsul ar putea fi o reţea neuronală proaspăt descoperită, spun cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului, care au realizat studiul pe şoareci.
Aceştia au identificat o legătură funcţională directă între sistemul olfactiv şi un grup specific de neuroni din creier, care sunt activaţi de percepţia mirosurilor alimentare şi induc prompt o stare de saţietate.
Acest efect nu a fost observat însă şi la şoarecii obezi.
Descoperirea indică faptul că recomandările legate de expunerea la mirosurile alimentare înainte de consum ar putea necesita adaptări individualizate, în funcţie de greutatea corporală a persoanei.
Cercetătorii au utilizat scanări cerebrale pentru a observa ce regiuni ale creierului şoarecilor reacţionează la mirosurile alimentare şi au identificat un nou grup de neuroni în septul medial. Aceştia reacţionează în două etape: când şoarecele simte mirosul alimentelor, neuronii se activează rapid (în doar câteva secunde) şi induc o senzaţie de saţietate, deoarece sunt conectaţi direct cu bulbii olfactivi.
S-a constatat că aceşti neuroni răspund selectiv la mirosuri alimentare, fără a reacţiona la alţi stimuli olfactivi nespecifici.
În momentul iniţierii consumului alimentar, activitatea neuronală este suprimată. Per ansamblu, activarea acestui circuit neuronal anterior debutului mesei a determinat o reducere a cantităţii de hrană consumate de şoareci.
„Credem că acest mecanism îi ajută pe şoarecii din sălbăticie să se protejeze de prădători. Mâncând mai repede şi în cantităţi mai mici, îşi reduc riscul de a fi prinşi”, explică Janice Bulk, autoarea principală a studiului, citată într-un comunicat.
Excesul ponderal distorsionează percepţia
La şoarecii obezi, acelaşi grup de neuroni nu a fost activat la mirosirea alimentelor. Animalele nu s-au simţit mai sătule şi nu şi-au redus aportul alimentar.
Autorii subliniază că se ştie deja faptul că obezitatea afectează sistemul olfactiv, inclusiv activitatea neuronală din bulbii olfactivi.
Acum, se pare că şi descoperirea acestui nou grup de neuroni poate fi influenţat negativ de obezitate.
Ce înseamnă asta pentru oameni?
Creierul uman conţine acelaşi grup de neuroni ca şi cel al şoarecilor, dar nu se ştie încă dacă aceştia reacţionează la fel la mirosurile alimentare.
Alte studii au arătat că anumite mirosuri percepute înainte de masă pot reduce pofta de mâncare la oameni.
În contrast, alte cercetări sugerează că persoanele supraponderale tind să mănânce mai mult în aceleaşi condiţii.
„Concluziile noastre subliniază cât de important este să luăm în considerare simţul olfactiv în reglarea apetitului şi în dezvoltarea obezităţii”, spune Sophie Steculorum, coordonatoarea cercetării şi conducătoarea grupului de studiu de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului.
Potrivit acesteia, studiul arată cât de puternic influenţează mirosul alimentelor obiceiurile alimentare cotidiene.
„Din moment ce am descoperit că această cale reduce pofta doar la şoarecii supli, nu şi la cei obezi, studiul deschide o nouă direcţie în prevenirea supraalimentării asociate cu obezitatea”, a concluzionat ea.
